:P
eu am 37 de ani, lucrez intr-un mediu unde media de virsta este maxim 30 de ani (ca stric eu omogenitatea). Nu ma simt deloc in virsta pe linga ei si nici ei nu fac diferenta 
In primele zile, pina sa se afle statutul marital si virsta, baietii chiar mi-au acordat mai multa atentie decit s-ar fi cuvenit :scout: Dupa ce au aflat, la iesirile de grup, cind alti, hmm, pustani, aruncau ochiade, baietii aveau grija sa ii avertizeze elegant ca sunt luata
Pentru vanitatea mea a fost extrem de gidilitor 
Intr-o seara am iesit intr-un club cu perechile...la final sotul meu mi-a spus ca el s-a simtit ca un mos, ca nu mai poate dansa si trai ca la 20 de ani, dar ca eu cadrez perfect cu ei, ca oricum nu imi da lumea virsta reala...Si l-am simtit atunci ca pe un parinte care se ingrijoreaza la prima iesire de una singura a pretiosului odor 
Atunci am constientizat acut ca inconstient am invatat foarte multe de la colegii mei pustani, cel mai important fiind sa nu uit sa fiu tinara, nu atit fizic, imbatrinirea e ireversibila, cit mai ales in suflet, sa incerc sa mentin viu focul tineretii, al inconstientei minunate a trairii clipei.
Morala ar fi ca nu conteaza virsta cronologica, ci faptul cum te simti tu, din punct de vedere sufletesc. Daca te simti batrin, fa o cura de vis de tinerete, dar nu sub aspectul compensatiei unei nevoi afective pe care o regasesti si in alte brate mai in virsta. Cu alte cuvinte, ea 37 el 27 nu ar fi oportun sa se lege in afara dragostei, respectului reciproc, al increderii si a faptului ca pot fi imprena si la ea 57 el 47 si mai departe...Altfel, ar fi doar o refulare si ar intina ceea ce poate fi frumos si asa ar parea la prima vedere.
Inteleg ca in cazul de fata aceasta situatie e determinata de lipsa satisfacerii (nu prea suna foarte kasher) unor nevoi in casnicie, dintre care ar fi in mod esential nevoia de tandrete, tandrete care din pacate se uita a se arata vizibil in anii lungi de casnicie, acoperita de alte griji mult mai concrete si mai materiale ca sa iti mai arda sa il tii in brate pe celalalt.
E bine sa o gaseasca in bratele unui prieten. Cu conditia ca acesta sa ramina atit: doar prieten! (adica omul care este alaturi de tine neconditionat, care te accepta cu bune si rele, care stie cum si cind sa te asculte precum un duhovnic, fara sa te condamne sau sa te sustina, care iti arata alternativele actelor si intentiilor tale, lasindu-te insa pe tine sa alegi, omul care iti este oglinda in care sa te pui tu cu tine in ordine, intru binele si fericirea ta si a celor care iti sunt dragi...si intre voi nu exista pasiunea/atractia fizica care ar deforma esenta celor mentionate mai devreme).