milky_girl a scris:problema e ca i-am spus ce simt si lui nu i se pare normal, ca e diferenta de varsta, bla, bla....
in fine, intr-un final a intrat in joc, dar nu e convins ca ce face e bine.
Milky, in calitate de Cassandra o sa iti spun ca jocul asta/relatia voastra nu o sa dureze mult si o sa va despartiti cu resentimente unul fata de altul, mai mult sau mai putin constiente.
1. Tot timpul va avea un sentiment de vina (il vezi deja din faptul ca nu e convins ca ce face, face bine) si pentru asta te va face pe tine raspunzatoare (si sincer, cam ar avea dreptate) ca i-ai impus, constient sau nu, nu conteaza, conteaza doar faptul ca simte ca nu a ales el in integralitate sa joace acest joc.
2. Dupa cum observ, nu prea pare ca tu sa ai puterea de a lupta atit cu tine, cit si cu el si sentimentul de vinovatie pe care nefericitul (si nu sunt malitioasa cind zic nefericit) deja il dezvolta.
Ca sa poti lupta cu un astfel de sentiment, trebuie sa ai resurse proprii sufletesti, nu gluma, si mai ales sentimente intense, de durata, stabile, nu sub forma de foc de artificii de moment, pentru cel de-al treilea (tert).
In astfel de situatii, se da o lupta crincena intre tine si tine cu privire la cum e mai bine sa faci incit sa fie bine pentru toti cei implicati direct (voi trei - tu, sot, tert) si indirect (copii, parinti, rude, prieteni comuni), cu cit mai putina suferinta; de asta nu e scutit nimeni.
Si nu poti lupta decit daca esti convins, constient ca merita si ca prin asta va fi mai bine pentru toata lumea.
Atita vreme insa cit exista doar dorinta egoista (un egoism neconstientizat, sau semiconstientizat, iar in aceasta situatie, cauti justificari exterioare pentru actiunile tale, cum am senzatia ca se intimpla acum in cazul tau), nu se merita sa complici sufletul unui om (tertul), in principiu nevinovat.
3. Am vazut ca tu preferi sa cautii refugii de moment...ce am putea intelege de aici? ca acesta nu e primul refugiu, sau ca diferenta dintre celelalte este doar -10?
Nu arunc cu piatra, fiecare e liber sa faca ce vrea cu viata lui, cu singura conditie sa nu provoace sau sa provoace cit mai putin suferinta nemeritata pentru cei din imediata apropiere. Chiar daca asta inseamna sa sufere la rindul lui.
Nu putem avea tot doar pentru noi insine pe lumea asta, suntem interdependenti unii de altii, ca in yin si yiang, cind intr-un moment unul cade, celalalt compenseaza, pentru a putea mentine integritatea armonioasa intregului, acesta fiind de fapt scopul partilor implicate.
Nu stiu daca ai citit primul meu post la acest topic, dar, inainte de a merge (mai mult) pe un drum care sa iti faca rau tie si celor din jur, numara pina la zece de 10 ori, apoi inca de 10 ori in sens invers, respira adinc dupa fiecare numaratoare, bea o cafea cu lamiie (pentru luciditate) si mai gindeste-te daca se merita sau nu (inclusiv pentru confortul tau psihic de lunga durata).