Eu nu am nici o problema cu ratiunea -nu ma impiedica sa fiu un om bun,nu ma contreaza,nu ma faulteaza -dimpotriva.
Daca vrei,poate explici tu pe scurt ce ai priceput tu de acolo.
Singura valoare autentica pe care o dau eu credintei e aceea a increderii in chestii pe care nu le vezi pentru moment.Sa spunem ca totul merge pe dos in viata ta,insa ai incredere in bine.In bine in general -e urat acum,dar tu ai incredere in frumos,tu esti frumos;e agitat si conflictual in afara -si tu esti in pace -fara nici o dovada "obiectiva" in privinta asta,e adevarat,insa asta nu inseamna ca in mod irational.Dovada exista insa in tine,e subiectiva.
Asemenea credinta nu e lipsita de temei -chiar daca e lipsita pe moment de dovezi -temeiul ei e in tine -nu in ce spune altcineva.Nu in religie,nu in doctrine,nu in educatie -e in tine,pentru ca binele in care crezi e in tine -chiar daca in afara ta e rau.Si nu te indoiesti de el,pentru ca il traiesti.
Nu il experimentezi cu cele 5 simturi -dar il experimentezi cu un alt simt,interior,si doar pentru ca nu il vezi cu ochii nu e mai putin real.
Si poti si sa speri ca va fi mai bine -si asta poate sa para irational,insa si in cazul asta,fara sa traiesti tu binele in tine,nu poti sa speri in ceva ce doar ai vrea sa se manifeste in viata ta.Nu o sa te tina -nu are cum,pentru ca totul iti demonstreaza ceea ce deja crezi.
Totul iti demonstreaza mereu ca "ai dreptate",iti valideaza credintele,convingerile.Si daca crezi in rau -se cheama pesimism,totul iti demonstreaza ca ai dreptate...totul iti arata ca raul e victorios,ca e nedrept,ca totul devine mai rau,in toate felurile.
Iar credinta in bine,se manifesta in planul gandirii ca optimism -totul evolueaza,totul va fi mai bine si mai bine.
Poti sa le sustii pe amandoua prin rationalizari -de exemplu,un pesimist poate sa spuna ca in lumea asta totul e supus entropiei,totul se degradeaza,se strica,totul se dezorganizeaza.
Dar si un optimist poate sa isi explice ca totul evolueaza,ca tot ce e viu creste,se dezvolta,ca viul e negentropic.
Si aparent,au dreptate amandoi -dintr-un punct de vedere rational adica.Insa fiecare se bazeaza pe o perceptie proprie.
Unul vede organizare pretutindeni,vede sens pretutindeni -pana si in dezorganizare,in moarte chiar,ratiune pretutindeni,inteligenta pretutindeni.
Celalalt vede dezorganizare pretutindeni,decadere,moarte,lipsa de sens,absurditate,rau -din punctul meu de vedere,el e cel irational.
Ratiunea,ca si orice altceva iti confirma convingerile -inclusiv pe cele mai irationale.E rau cand ratiunea ajunge sa se balaceasca in zona irationalului.
Pana la urma,omul are capacitatea asta uimitoare de a isi creea realitatea proprie -poti sa traiesti in paradis sau in infern,si nimeni nu te poate salva in afara ta.
Si ca sa te salvezi nu e nevoie sa te lupti cu ratiunea de fapt,ci cu mintea,cu convingerile de acolo -care NU sunt rationale.

