Început de Kilkoana, Vin 3 apr 2009 · 53 răspunsuri · 8.954 vizualizări
Nu doar relatiile care exista degeaba se termina, cele care exista degeaba au un risc mai mare.
Bun, sa-mi fie mie cu iertare , nematurizarea, nevroza si ce s-o mai gasi, noi stam si ne felicitam maturitatea ?
Ce dracu e asta? Ca nu tre sa ma incred? Ca totul se termina? E foarte bine sa fim reci?
heidy a scris:[defineste degeaba
Sa mor de pot. Unde simti ca nu exista un viitor, dar vrei sa existe un viitor ......e o relatie degeaba. Simti in stomac, dar o vrei in ciuda a toate.
Kilkoana a scris:Bun, sa-mi fie mie cu iertare , nematurizarea, nevroza si ce s-o mai gasi, noi stam si ne felicitam maturitatea ?
Nu trebuie neaparat sa ne felicitam maturitatea, dar putem macar sa acceptam lucrurile asa cum sunt.
Kilkoana a scris:Ce dracu e asta? Ca nu tre sa ma incred? Ca totul se termina? E foarte bine sa fim reci?
Ce ar fi rau in asta ?
Kilkoana a scris:Sa mor de pot. Unde simti ca nu exista un viitor, dar vrei sa existe un viitor ......e o relatie degeaba. Simti in stomac, dar o vrei in ciuda a toate.
Ahh. Astea-s relatiile alea imposibile sau aventurile de-o noapte fortate mai mult de-o noapte.
Ei bine, eu ma refeream la relatiile 'normale'. Ca la ele nu te astepti sa se termine, asa-i ? Poate c-ar trebui sa reconsideri etichetarea relatiilor, adica sa incluzi si relatiile posibile, 'normale' in aceeasi categorie cu celalalte.
Kilkoana, nu te vei mai chinui in momentul in care vei accepta ca nu poti schimba lucrurile, pentru ca nu le poti controla.
De ce iti place sa te chinui ? Accepta ceea ce este asa cum este, nu poti face nimic.
Ia-o ca pe un sfat, iti va fi mai bine pe viitor.
bridget jones a scris:hehe, acu' te alinti da' e bine!si nu muri ca e pacat, astea's gesturi de oameni slabi, lasi, care nu au curajul sa accepte o infrangere. sau doua. considera suferinta asta o experienta, aminteste-ti de ce a fost frumos si DU-TE MAI DEPARTE. daca cineva nu te mai iubeste, nu-l poti forta, ba chiar va ajunge sa te dispretuiasca. asta vrei?
dar ce te face pe tine sa crezi ca cei ce mor din chestii de genul asta...sunt lasi ,slabi? Ai fost in locul lor? culmea chestia asta pe mine ma nervozeaza ca multi din cei ce zic asta poate nu au habar de ce simt ei.
Kilkoana a scris:Sa mor de pot. Unde simti ca nu exista un viitor, dar vrei sa existe un viitor ......e o relatie degeaba. Simti in stomac, dar o vrei in ciuda a toate.
hehe, acu' te alinti da' e bine!
si nu muri ca e pacat, astea's gesturi de oameni slabi, lasi, care nu au curajul sa accepte o infrangere. sau doua. considera suferinta asta o experienta, aminteste-ti de ce a fost frumos si DU-TE MAI DEPARTE. daca cineva nu te mai iubeste, nu-l poti forta, ba chiar va ajunge sa te dispretuiasca. asta vrei?
Lily Anne a scris:Ai observat cumva ca raspunsul tau la ceea ce a postat Jovana e de 3 ori raspunsul meu?Ceea ce ai postat acolo e o filozofie ieftina. Bine, ca aia e parerea ta e f adevarat.
Eu vreau sa comentez ce scrieti voi, nu vreau sa imi exprim parerea. Ai de gand sa imi impui sa ti-o zic aici?
Nope. Am de gand sa-ti impun sa ma lasi in pace. Se prea intampla sa nu ma intereseze parerea ta geniala despre filosofia mea ieftina. Si nici chef de bagare in seama nu prea am. Asa ca... bea o cafea fara zahar si treci la urmatorul subiect de barfa. 
Moftangiu a scris:De ce crezi ca numai daca faci erori se poate rupe o relatie?O relatie se incheie cand unul considera ca cealalta nu-i persoana/perechea potrivita.
Nu e nici o tragedie.
Numai orgoliosii faca din banalitate o drama.
Concluzia ai prea mult orgoliu. prea multa ambitie.
Vrei sa schimbi lumea, vrei imposibilul si suferi ca lumea nu se aliniaza la conceptia ta despre viata.
Trebuie sa privesti viata ca pe un spectacol, sa vezi ce "tren" e mai potrivit pentru tine, ce pozitie te avantajeaza, care iti prieste.
Viata nu se ia in piept, in viata te strecori pe caile pe care le consideri ca te duc spre satisfactii.
In viata incerci sa-ti gasesti anturajul care are aceleasi valori, aceeasi mentalitate, pentru ca acolo gasesti apreciere si de acolo vin satisfactile care-ti "incarca bateriile".
Voi doi chiar aveti o problema.
1. Nu stii de ce s-a terminat relatia mea. Nu e problema ta sa imi comentezi reactiile. Si nici sa faci presupuneri.
2. Tragi concluzii cum respiri. Ma abtin de la comentarii.
3. Care trebuia specificat primul, probabil. Tema topicului nu sunt eu, deci OUT! Raspundeti-i Kilkoanei si dati-mi pace, gaitelor! Nici n-am postat bine ca mi-ati si sarit in carca... :cry:
heidy a scris:Ahh. Astea-s relatiile alea imposibile sau aventurile de-o noapte fortate mai mult de-o noapte.Ei bine, eu ma refeream la relatiile 'normale'. Ca la ele nu te astepti sa se termine, asa-i ? Poate c-ar trebui sa reconsideri etichetarea relatiilor, adica sa incluzi si relatiile posibile, 'normale' in aceeasi categorie cu celalalte.
Kilkoana, nu te vei mai chinui in momentul in care vei accepta ca nu poti schimba lucrurile, pentru ca nu le poti controla.
De ce iti place sa te chinui ? Accepta ceea ce este asa cum este, nu poti face nimic.
Ia-o ca pe un sfat, iti va fi mai bine pe viitor.
Multam` intai si intai de sfaturi.
Ok, sa stea lumea linistita .....nu mor, ca ar fi mare pacat, imi trece. E clar ca orice trece. :cry:
Refuz sa cred ca toate se vor termina, candva cumva. Cumva poate cred ca am un grad de control asupra lucrurilor. Blazarea ( sa ma scuzi , nu o intentionez ca un termen peiorativ) nu ma caracterizeaza, deseori mi-o impun.
bridget jones a scris:hehe, acu' te alinti da' e bine!si nu muri ca e pacat, astea's gesturi de oameni slabi, lasi, care nu au curajul sa accepte o infrangere. sau doua. considera suferinta asta o experienta, aminteste-ti de ce a fost frumos si DU-TE MAI DEPARTE. daca cineva nu te mai iubeste, nu-l poti forta, ba chiar va ajunge sa te dispretuiasca. asta vrei?
Dar is o alintata! NU stiai?Naiba s-ar omori! ( Ce tot aveti cu omoratul? NU AS FACE ASA CEVA, asta nu e ca nu ma simt aiurea)
Mai departe? Bai fratilor, surorilor mai mult, mai departe eu am obosit.E o oboseala trista, macar o infrangere te face sa aduni armata ramasa si sa-i cresti moralul. Am obosit . Da` amu sincer. E primavara si ma voi odihni........
BJ, nu vrea nimeni sa-l puna sa iubeasca cu forta......l-am putea forta la ceva? NU.
Tot oul primordial consta in cum digeram ( eu am generalizat) o despartire. Eu nu mai vreau sa-mi aduc aminte de nimic. I-as da delete. Poate ar fi un gest prea important pentru doar o mica drama de budoar.
Timpul, de care tot bateti fierul, e inselator, te face sa privesti cu melancolie cele bune si uiti de cele rele. Poate totusi solutia este sa urasti.
Eu nu pot sa tin o perioada, apoi peste noapte sa-mi devina indiferent. O accept ca solutia logica, dar atat. Asta indiferent din greseala cui e gata.
Editat Sâm 4 apr 2009 09:50
Malkia a scris:Nope. Am de gand sa-ti impun sa ma lasi in pace. Se prea intampla sa nu ma intereseze parerea ta geniala despre filosofia mea ieftina. Si nici chef de bagare in seama nu prea am. Asa ca... bea o cafea fara zahar si treci la urmatorul subiect de barfa.
I-auzi, p*** mea. Si cum ai de gand, ma rog, sa imi impui? Imi bati cuie in talpa? Imi rupi mandibula?
tot ceea ce exista, exista in neexistenta nuantata a trecutului repetitiv.
Moftangiu a scris:De ce crezi ca numai daca faci erori se poate rupe o relatie?O relatie se incheie cand unul considera ca cealalta nu-i persoana/perechea potrivita.
Nu e nici o tragedie.
Numai orgoliosii faca din banalitate o drama.
Concluzia ai prea mult orgoliu. prea multa ambitie.
Vrei sa schimbi lumea, vrei imposibilul si suferi ca lumea nu se aliniaza la conceptia ta despre viata.
Trebuie sa privesti viata ca pe un spectacol, sa vezi ce "tren" e mai potrivit pentru tine, ce pozitie te avantajeaza, care iti prieste.
Viata nu se ia in piept, in viata te strecori pe caile pe care le consideri ca te duc spre satisfactii.
In viata incerci sa-ti gasesti anturajul care are aceleasi valori, aceeasi mentalitate, pentru ca acolo gasesti apreciere si de acolo vin satisfactile care-ti "incarca bateriile".
O relatie in care macar unul se implica si iese din ea cu inima facut bucatele, nu cred ca este o banalitate. Sau situatia in sine nu este deloc o banalitate. Lumea, intradevar, nu o poti schimba dar o poti intelege si te poti mula pe conceptiile celor din jurul tau. Orgoliosii de obicei sunt cei care renunta fara lupta si asta din cauza ca merg pe premiza ca nu se coboara ei asa de jos, sa ajunga in situatia sa se roage de celalalt sa-i dea atentie sau o alta sansa. Orgoliul si ambitia nu au nicio legatura cu dragostea. Dragostea, in intregule ei, este simpla si naturala, iar tot ceea ce faci condus de sentimente, faci cu cea mai mare usurinta.
Daca uneori o sa iei viata in piept si o sa te arunci in ea fara sa stai prea mult pe ganduri, o sa o gasesti mai palpitanta, mai interesanta, mai surprinzatoare decat atunci cand incerci sa rationalizezi totul. Desigur, nu trebuie sa fii "brainless"(lipsit de ratiune). Iar un anturaj in care toti au aceleasi valori si aceiasi mentalitate, dupa parerea mea este plictisitor. Diferentele de opinii cred ca sunt mult mai constructive.
Eu iesirea din relatie, nu am privit-o ca pe un lucru banal. Pentru mine, spre exemplu, a fost un capat de lume pentru ca odata cu ea, a plecat si o parte din mine. Insa nu stiu sau nu pot sa-mi dau seama exact de motivele care au dus la despartire sau cand s-a terminat. Se schimba totul la 180 de grade si te trezesti brusc ca nu stii ce s-a intamplat sau unde te afli. Si esti singur, iar asta-i chiar nasol.
Nu e nimic personal, numai ca am simtit nevoia sa ma exprim si in legatura cu postul tau.
Editat Sâm 4 apr 2009 10:49
mignon a scris:O relatie in care macar unul se implica si iese din ea cu inima facut bucatele, nu cred ca este o banalitate. Sau situatia in sine nu este deloc o banalitate. Lumea, intradevar, nu o poti schimba dar o poti intelege si te poti mula pe conceptiile celor din jurul tau. Orgoliosii de obicei sunt cei care renunta fara lupta si asta din cauza ca merg pe premiza ca nu se coboara ei asa de jos, sa ajunga in situatia sa se roage de celalalt sa-i dea atentie sau o alta sansa. Orgoliul si ambitia nu au nicio legatura cu dragostea. Dragostea, in intregule ei, este simpla si naturala, iar tot ceea ce faci condus de sentimente, faci cu cea mai mare usurinta.Daca uneori o sa iei viata in piept si o sa te arunci in ea fara sa stai prea mult pe ganduri, o sa o gasesti mai palpitanta, mai interesanta, mai surprinzatoare decat atunci cand incerci sa rationalizezi totul. Desigur, nu trebuie sa fii "brainless"(lipsit de ratiune). Iar un anturaj in care toti au aceleasi valori si aceiasi mentalitate, dupa parerea mea este plictisitor. Diferentele de opinii cred ca sunt mult mai constructive.
Eu iesirea din relatie, nu am privit-o ca pe un lucru banal. Pentru mine, spre exemplu, a fost un capat de lume pentru ca odata cu ea, a plecat si o parte din mine. Insa nu stiu sau nu pot sa-mi dau seama exact de motivele care au dus la despartire sau cand s-a terminat. Se schimba totul la 180 de grade si te trezesti brusc ca nu stii ce s-a intamplat sau unde te afli. Si esti singur, iar asta-i chiar nasol.
Nu e nimic personal, numai ca am simtit nevoia sa ma exprim si in legatura cu postul tau.
In sfarsit cineva care a inteles ce simt si ce am vrut sa spun. Nu exista durere mai mare decat sa stii ca ai dat tot ce puteai da mai bun din tine, dar ca nu a fost vina ta. In cazul meu, a fost tot afurisitul de timp de care vorbeste toata lumea. Nu te poti lupta cu stafiile trecutului, iar timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie pur si simplu nu a fost suficient... In fine, daca as fi inteles ce s-a intamplat ar fi fost altceva... Dar eu m-am trezit brusc, asa cum zici tu, singura in desert... Si intrebandu-ma din ce avion am cazut...
