Început de Kilkoana, Vin 3 apr 2009 · 53 răspunsuri · 8.954 vizualizări
Tin la tine. TE iubesc , sa te ia naiba, cu bune si rele . Da` alea rele parca is putine si te iubesc. Sau, cum ar zice Preston dear, avem nervoze compatibile.
Azi o rupem.......ce se intampla? De ce cand o rupem tre incetez sa te mai iubesc?
Sau cum se invata asta?
Cand se termina o relatie, cum termin sa mai tin la cele bune?
Cum devine din "centrum mundi" un centru al celor rele? Asta fara sa ajung sa te urasc, cand imi devii indiferent?
Si nu carecumva sa ziceti ca timpul vindeca......
Editat Vin 3 apr 2009 18:40
tocmai te-ai despartit de cineva pe care il mai iubesti si ti-e teama ca nu il vei putea uita ? Te simti ca o pasare ranita incapabila sa mai zboare ?
acum cum pisici sa n u zic ca timpul nu vindeca,ca are si el un rol.Ca normal ca dupa despartire ,mai ales dupa cineva care il iubeai sau o iubeai toate se transforma in lucruri negative.Are si iubirea ei rolul,atunci cand iubesti si esti iubit toate lucrurile ti se par posibile,poti sa si zbori,sau asa te simti....nu iti mai pasa ca ti s-a intamplat ceva rau ca trece atunci vezi totul pozitiv.dar cand o bucatica din sufletelul tau s-a rupt normal ca totul incepe sa fie urat,esti ranit,nu mai vezi lucrurile in roz.Cam asa e de fiecare data si normal ca e nevoie de timp sa te obisnuiesti cu situatia sa o accepti.
Malkia, spui numai prostii!
Kilkoana a scris:Tin la tine. TE iubesc , sa te ia naiba, cu bune si rele . Da` alea rele parca is putine si te iubesc. Sau, cum ar zice Preston dear, avem nervoze compatibile.Azi o rupem.......ce se intampla? De ce cand o rupem tre incetez sa te mai iubesc?
Sau cum se invata asta?
Cand se termina o relatie, cum termin sa mai tin la cele bune?
Cum devine din "centrum mundi" un centru al celor rele? Asta fara sa ajung sa te urasc, cand imi devii indiferent?
Si nu carecumva sa ziceti ca timpul vindeca......
Topic picat la tzanc... exact asta ma intrebam si eu... si tare mi-e ca raman cu intrebarea... :cry:
Nici eu nu pot sa uit si sa trec mai departe "asa, pur si simplu". Mai ales ca nu inteleg de ce trebuie sa se intample asta... Mi se pare o prostie, sentimentele nu sunt ca intrerupatorul, cu switch on si off.
Si pe mine ma enerveaza aia cu "timpul vindeca ranile". Ok, peste 5 ani voi fi bine. Sau poate nu? Dar ce ma intereseaza pe mine ce-o sa fie peste 5 ani? Poate mor peste 5 saptamani. Ma arunc in spatele autobuzului de ciuda. Eu vreau sa stiu ce fac aici si acum, nu peste... timp. Cat timp? Doua saptamani? Doua luni? Doi ani? Hai sa licitam: care da mai putin?!? 
E a naibii de nedrept, dar eu sunt genul care sta pe standby. Nu-mi pierdinca speranta, traiesc cu iluzia ca poate peste una-doua-noua zile o sa apara... Nu stiu, undeva intr-un timp nu prea bine definit. Nu vreau sa accept faptul ca nu va mai fi nimic, ever. De fapt, nici nu cred. Poate sunt doar masochista. Nici nu e nevoie sa le spun celorlalti gandul asta al meu, n-am nevoie sa ma judece nimeni. In fond, asta e metoda mea de vindecare. Functioneaza, dar pe moment oricum nimic nu are sens.
Azi am fost prin Cismigiu cu prietena cea mai buna. Era soare, frumos, pasarile ciripeau, cuplurile se plimbau... Si cu toate ca vorbeam foarte animat, nu puteam sa nu imi las un colt de gand sa fuga... Ieri pe la pranz ma uitam pe niste poze si am dat de una care ii placuse lui mult. Mi-am mai amintit ceva momente frumoase si... gata! Plans instant, la plic. Nu contine conservanti. Azi am ascultat o melodie care ii placea si lui. Afurisit radioul asta, am zis ca trebuie aruncat de la etaj, sa-l vad cum se desface in bucatele... Pune sara pe rana si taie mai adanc...
Daca as putea, zau ca as da o lege impotriva suferintei inutile. Cand stii ca n-ai facut nimic gresit, ca ai vrut sa iasa totul bine, si, dar-ar naiba, tot rau a iesit! 
Uite, pentru tine, o melodie care ma obsedeaza de vreo doua zile... Cred ca reflecta bine ce simtim, si tu si eu...
http://www.youtube.com/watch?v=BcWfpPgeAP4
jovana1 a scris:tocmai te-ai despartit de cineva pe care il mai iubesti si ti-e teama ca nu il vei putea uita ? Te simti ca o pasare ranita incapabila sa mai zboare ?
Lily Anne a scris:Malkia, spui numai prostii!
Spune tu ceva mai de Doamne-Ajuta daca ti se pare ca eu spun prostii. Ceva mai coerent decat un ""...
Cred ca Kilkoana stie mai bine sa aprecieze daca sunt prostii sau nu, nu va mai dati cu parerea, dati-va parerea. Personala. despre topic.
:cry:
jovana1 a scris:tocmai te-ai despartit de cineva pe care il mai iubesti si ti-e teama ca nu il vei putea uita ? Te simti ca o pasare ranita incapabila sa mai zboare ?
"La marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii... miriste...un caramb de cizma pe care se urca o furnica... aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune." Anna Karenina ma fac.
Malkia a scris:
Ai observat cumva ca raspunsul tau la ceea ce a postat Jovana e de 3 ori raspunsul meu?
Ceea ce ai postat acolo e o filozofie ieftina. Bine, ca aia e parerea ta e f adevarat.
Eu vreau sa comentez ce scrieti voi, nu vreau sa imi exprim parerea. Ai de gand sa imi impui sa ti-o zic aici?
1. Malkia, multumim de muzichie.
Editat Vin 3 apr 2009 21:27
Kilkoana a scris:Tin la tine. TE iubesc , sa te ia naiba, cu bune si rele . Da` alea rele parca is putine si te iubesc. Sau, cum ar zice Preston dear, avem nervoze compatibile.Azi o rupem.......ce se intampla? De ce cand o rupem tre incetez sa te mai iubesc?
Sau cum se invata asta?
Cand se termina o relatie, cum termin sa mai tin la cele bune?
Cum devine din "centrum mundi" un centru al celor rele? Asta fara sa ajung sa te urasc, cand imi devii indiferent?
Si nu carecumva sa ziceti ca timpul vindeca......
Kikoana, crezi ca dac-ar exista o scoala care sa ne invete cum sa uitam ce simtim, n-am face-o toti ?
Mergem inainte, nicidecum inapoi. Trecem prin timp inainte, nu inapoi. Suntem facuti pentru a ne maturiza. Ne maturizam sentimentele, conceptiile, prejudecatile. La un moment dat, oamenii de langa noi nu ne mai sunt de ajutor, iar acum, sa ma ierte Dumnezeu, dar nimeni n-a murit din dragoste, chiar daca nu pare asa.
Eu am incetat sa-mi mai pun intrebarea "de ce" in momentul in care am realizat ca sunt lucruri pe care nu le pot controla sau schimba. Raspunsul mi-l voi da tot eu in cel mai bun caz si niciodata nu voi fi complet satisfacuta de el.
Tema asta a ta... nu stiu. Nu-si are sensul. Este normal sa ne dorim mai mult, este normal ca ceva sa se rupa la un moment dat, pentru ca nu suntem in stare sa pastram ceva pentru vesnicie. Chiar daca asta ne dorim. Chiar daca asta am fost invatati.