Malkia a scris:Nici eu nu pot sa uit si sa trec mai departe "asa, pur si simplu". Mai ales ca nu inteleg de ce trebuie sa se intample asta... Mi se pare o prostie, sentimentele nu sunt ca intrerupatorul, cu switch on si off.
Si pe mine ma enerveaza aia cu "timpul vindeca ranile". Ok, peste 5 ani voi fi bine. Sau poate nu? Dar ce ma intereseaza pe mine ce-o sa fie peste 5 ani? Poate mor peste 5 saptamani. Ma arunc in spatele autobuzului de ciuda. Eu vreau sa stiu ce fac aici si acum, nu peste... timp. Cat timp? Doua saptamani? Doua luni? Doi ani? Hai sa licitam: care da mai putin?!?
Daca as putea, zau ca as da o lege impotriva suferintei inutile. Cand stii ca n-ai facut nimic gresit, ca ai vrut sa iasa totul bine, si, dar-ar naiba, tot rau a iesit! 
De ce crezi ca numai daca faci erori se poate rupe o relatie?
O relatie se incheie cand unul considera ca cealalta nu-i persoana/perechea potrivita.
Nu e nici o tragedie.
Numai orgoliosii faca din banalitate o drama.
Concluzia ai prea mult orgoliu. prea multa ambitie.
Vrei sa schimbi lumea, vrei imposibilul si suferi ca lumea nu se aliniaza la conceptia ta despre viata.
Trebuie sa privesti viata ca pe un spectacol, sa vezi ce "tren" e mai potrivit pentru tine, ce pozitie te avantajeaza, care iti prieste.
Viata nu se ia in piept, in viata te strecori pe caile pe care le consideri ca te duc spre satisfactii.
In viata incerci sa-ti gasesti anturajul care are aceleasi valori, aceeasi mentalitate, pentru ca acolo gasesti apreciere si de acolo vin satisfactile care-ti "incarca bateriile".