Eu am vrut sa arat ca legislatia UE umbla cu doua masuri cand e vorba de luat viata la criminali si cand e vorba de luat viata la fetusi.
Se numeste dublu standard. Impun interzicerea unui lucru, dar acelasi lucru il permit sub alta forma.
Pana la urma criminalul a dovedit ca nu respecta viata altuia insa viata sa e sacra, nu?
Dar fetusul nu a facut rau nimanui, ba chiar ar putea sa fie un Einstein, un Mozart, sau macar un om serios, care sa fie util societatii.
Pai de ce acest dublu standard?
Daca tot e viata sacra in cazul criminalilor, de ce sa nu se recomande mamelor ce nu doresc copii ca sa-i nasca totusi, si sa-i ia statul si sa-i creasca in case de tip familial (noul trend in ce priveste orfelinatele), ca sa faca de acolo brate de munca serioase pentru civilizatie?
Care ar fi problema cu acesti copii? Mamele nu-i vor, ok, e dreptul lor. Dar ar putea fi utili societatii, vii si educati bine.
Poate ca si mamele acestea se mai razgandesc in 20 de ani si chiar daca nu ii iau acasa macar se duc sa-i mai viziteze din cand in cand.
De ce viata unui viitor om e fara valoare, iar viata unui om care a dovedit ca e antisocial si ca e "stofa rea" este pretioasa? Ce se asteapta sa se scoata din acea stofa rea? Se spera ca se va face prin minune un costum bun?
Edmund Kemper a mintit psihologii ca este reabilitat, ca regreta crimele sale (si-a ucis bunicii), ca de acum si-a dat seama ca e bine sa aiba constiinta. In timpul asta el avea in portbagaj capul ultimei sale victime (femeie). A fost reabilitat de comisia de mari psihologi. L-au declarat apt pentru reintegrare sociala.
A declarat dupa ce a fost prins din nou ca actul de a minti atatia experti, de a-i face sa creada ca lupul si-a schimbat naravul, actul de a pacali pe toti acei psihologi si gardieni ce voiau sa creada in schimbarea sa i-a adus delicii si placeri neinchipuite.