Paul Brahtl a scris:Pentru gradinita sistemul W e OK, pentru scoala insa, nu ti-l recomand. Sistemul nu e bazat pe performanta copilului si asta il va afecta cand va incepe sa munceasca. Daca nu va fi nevoit sa munceasca, atunci nu e nici o problema.
Elevul W nu va fi afectat decat daca parintle are ambitii prea mari si vrea sa il dea la olimpiade unde va concura cu cei din traditional, care fac sute de exercitii, nu va fi afectat decat daca parintele il smulge din sistemul W la un moment dat pt a frecventa traditionalul (inclusiv mult laudata perioada de trecere di cls 5, repsectiv :).
Dar atata timp cat elevul W ramane in sistem pana la terminarea liceului, nu vad de unde 'afectarea'.
Oricum, Romania detine foarte putini absolventi intergrali W ca sa putem preconiza cum este OMUL Waldorf dupa absolvirea a 12 clase.
Sunt statistici si statistici, care dupa apreera mea nu pot fi 100 % relevante. Poate nici macar 50% relevante.
Revenind la "Daca nu va fi nevoit sa munceasca, atunci nu e nici o problema., as spune din contra...un individ W are sanse mai mari de adaptabilitate in general la orice mediu, tocmai datorita mediului in care a invatat, in care s-a invartit, in care a fost crescut prorpiu-zis; va fi un om creativ, un om plin de idei, un om intreprinzator, un om LIBER din punct de vedere al gandirii si, de ce nu, al actiunii, dar nicideucm un individualist, un om obisnuit cu munca in colectiv...
Ryea a scris:Daca in scoala W se cultiva increderea in sine a copilului si orientarea lui dupa aptitudini, atunci mi se pare ca e bazat pe performanta mai mult decat sistemul clasic. Performanta poate face numai un om care face cu placere ceea ce face.
Absolut!
Si daca pe langa scoala W copilul/elevul gaseste acasa suportul necesar pt a-si dezvolta deprinderile din scoala, si mai bine.
Iar increderea in sine incepe inca din pampers, oferita de parinti, continuata si intretinuta de pedagogi.
Adult fiind, va sti cum sa se comporte, ce sa ofere celor din jurul lui, tocmai pe marginea a ceea ce a dobandit si el de la altii (casa/printi, scoala, prieteni).
Copilul W/elevul W nu este o fiinta izolata. Este un om social.
Nu este nici mai cu mot decat copiii din traditional, dar nici mai prejos, cum spun multi, datorita lipsei de informare. Daca sistemul W a fost conceput la origini pt copiii cu dizabilitati, la ora actuala, de ani si ani incoace, sist W s-a dezvoltat astfel incat copiii cu dizabilitati sa fie ajutati, DAR PARALEL cu aceasta particularitate a sistemului W ORICE COPIL se poate dezvolta armonios in cadrul acestui sistem.
Depinde atat de parinte, cat si de pedagogi.
Ryea a scris:Pana la urma facultatea e decisiva, cred ca daca in anii premergatori se formeaza copilul pe alte directii (sa fie responsabil, sociabil, sa aiba incredere in el, sa stie sa aleaga etc) e mai mult decat suficient pentru a avea o viata implinita.
Eu zic ca toate cele enumerate de tine se formeaza in anii de dinaintea facultatii, si o mare importanta o au primii ani de viata ai copilului (primii 6-7 ani) si adolescenta. E foarte important ca in adolescenta parintele sa poata sa ajunga la urechile, inima si sufletului propriului copil, astfel incat sa nu o ia pe cai gresite, astfel incat sa isi cladeasca premisele unui viitor multumitor.
Ryea a scris:Nu vreau sa ii fie strivita imaginatia ci vreau sa ii fie cultivata. Oare am prea multe pretentii? :)
Ai grija ce-ti doresti, pt ca ceea ce esti acum poate nu se pupa cu ceea ce-ti doresti pt copilul tau .
Nu e de ajuns sa iti dai copilul la o gradinita nu-stiu-cum.
Trebuie sa tii pasul atat cu ce se face acolo, cat si cu ceea ce aspiri tu pt copil.
Vrei sa nu ii fie ingradita imaginatia. Foarte bine. Dar ai grija sa nu i-o ingradesti chiar tu.
Educatia incepe cu tine, ca mama.
Vrei sa nu iti fie agresat copilul.
Pai ai grija cum il certi, cum il mustri, cum il bati sau nu-l bati. ca o cearta primita de la o educatare valoreaza mult mai putin in inima copilului ca o privire grea sau o palma grea din partea parintelui.
Totul incepe DE ACASA.
Familia creste copilul, nu societatea, chiar daca se vede foarte clar in zille noastre ca totusi societatea isi pune mai abitir si mai greoi amprenta asupra copiilor nostri.