thunami a scris:Dulcica: Eu gandesc rational si iubesc pasional! Si nu e nici o incompatibilitate. Ratiunea e paznicul sufletului si garantul fericirii. De altfel ratiunea iubirii ma tine in frau. Am cunoscut destui care s-au ars lasandu-se prada instinctului. Ploua in jurul meu cu parasiti, divortati, copii ramasi pe drumuri... Intr-adevar, iubirea e oarba. Dar eu am invatat sa iubesc cu ochii deschisi.
Libertatea distruge morala, iar fara morala dispar valorile umane, se transforma in vicii. Libertatea transforma iubirea in viciu. De aceea nu stim sa iubim, de aceea suferim.
Nu m-am insurat pentru ca nu a sosit momentul. Cand va fi si ea independenta financiar si realizata profesional voi putea lua o astfel de decizie.
Alte intrebari?
Nici o intrebare! No comment! 
Avem experiente similare, pana la un punct. Eu m-am casatorit dupa exact 6 ani si jumatate, timp in care am locuit impreuna si am cladit impreuna temelia relatiei pe care o avem astazi! Iubirea nu trebuie sa devina un "reflex conditionat", adica sa existe intre parametrii clari sau sa fie constientizata astfel... Cand devine ceva mai presus de tine, atunci "flacara" invocata de atatia devine self-sufficient si ARDE! Ratiunea, asa cum o inteleg eu ca parte integranta a vietii noastre de cuplu, functioneaza ca un mediator... "Cu ochii deschisi" flacara nu mistuie totul in jur si nici nu se stinge...ea ARDE!!!
Ma opresc, fiindca risc sa devin patetic :) , "asa... putin pe fund"!
All in all: Cum spune motto-ul arianei: Daca judeci oamenii nu vei mai avea timp sa ii iubesti
P.S. Era o vorba: Daca poti spune exact de ce iubesti, nu iubesti!!! Echilibrul e cheia!!! In toate! In interiorul sau in afara noastra, trebuie sa tindem catre echilibru! De aceea problematica dragoste vs ratiune isi gaseste arareori aplicatia ei practica!!!
Sei Shonagon a scris:Nu cred ca problema este corect pusa: nu casatoria reprezinta moartea pasiunii, ci pur si simplu sta in natura pasiunii sa se stinga dupa un timp, indiferent daca relatia este casatorie sau nu. Pentru casatorie sau pentru o relatie de lunga durata e nevoie de ceva in plus, acel ceva (fiecare-l numeste cum vrea) care constientizeaza in tine faptul ca sub nici o forma nu-ti poti imagina viata cu un alt om, nici unui alt om nu-i poti trece cu vederea greselile, langa nimeni altcineva nu te simti asa de "acasa" si stii exact ca nimeni n-ar fi in stare sa-ti suporte toanele, sa te ierte cand spui ceva prea in graba si negandit...O relatie de lunga durata nu se intampla de la sine (pasiunea da, ea vine si dispare de la sine si e bine asa), dar o relatie intre doi oameni se construieste, intr-o relatie in cel mai adevarat si profund sens al cuvantului investesti in mod constient tot ce e mai bun in tine, fara regrete, sau ezitari, fara retineri...
Yes my friend! Incepe sa imi placa forumul acesta! Bingo!!! Ai sintetizat ce trebuia!
Eu, cel putin, am avut un "bulan" IMENS (imi cer scuze pentru taranism dar asta simt)!!! Nu stiu cum ne-am gasit! Nici nu vreau sa stiu... nu-mi trebuieste sa inteleg!
Un lucru as incerca sa reformulez... "Sta in natura pasiunii sa se stinga dupa un timp".
Cred ca sta in natura noastra sa o ucidem!!!
Best of luck! 
