Bine si rau

Si ce inseamna ca "gresesc drumul"? La ce te referi?

orice drum in viata are doua cai: una alba si una neagra...omul de cand se naste paseste pe cea alba el fiind neprihanit pana la varsta de 7 ani...de la varsta aceea mai departe poate pasi fara sa-si dea seama pe cea neagra....binele si raul nu-l poti deosebi, il poti doar interpreta.

Constantin-Dragos a scris:

Chiar crezi ca oamenii nu ar "descoperit" regulile de convietuire intr-o societate fara ajutorul unei religii?

Poate ar fi descoperit dupa un timp mult mai indelungat dupa ce s-au fript nu stiu cate mii de ani si cu nu stiu cate riscuri.

Adica preferi ca omenirea sa fi experimentat pe propria piele, decat sa respecte niste reguli care li se dau, dar atentie, nu reguli numai pentru trup, ci si pentru suflet? Cine sa fi dat aceste reguli daca nu o fiinta deja mai evoluata decat masa mare de fiinte care popula Terra atunci? Sau statistic vorbind, din and in cand , datorita unei mutatii genetice "intamplatoare" apare cate un geniu care sa calauzeasca lumea pe drumul cel bun? A, stai ca am uitat ca acest "intamplator" nu are deloc legatura cu Dumnezeu...

Inseamna atunci ca dupa tine toti ateii sunt pe calea cea neagra?

Enki a scris:

Inseamna atunci ca dupa tine toti ateii sunt pe calea cea neagra?

se pot indrepta pana in ultimul ceas al vietii lor...pana atunci orice ateu care nu se indreapta este pe calea neagra....umbla in intuneric necautand lumina.

si toti credinciosii pe cea buna... omoara cu drag in numele religiei

on: daca nu ar fi existat religiile lumii, oamenii ar fi fost / si s'ar fi lasat manipulati de alte cele...pe principiul ca mult mai usori conduci o turma de orbi decat o adunare de oameni liberi\ mai usor e in acelasi timp sa te ascunzi sub mantia cuvintelor altora( cu cat sint mai 'supremi' cu atat mai bine), decat sa vezi tu insuti ce poti face, ce e bine si ce e rau

binele suprem? momentan , cu tot acest avant fantastic al stiintei din ultima suta de ani, noi tot omoram, ne justificam instinctele animale necontrolate ca fiind firesti...misto ca mai nou omoram si in numele civilizatiei

Demimurgul a scris:

Pai si ala e un lucru rau?

Nu e nimic ciudat in gandirea ta, daca consideri ca am fii mai putini datorita faptului ca ne-am fi macelarit, e specifica celor care nu cred in Dumnezeu. Pe acelasi principiu merg si masonii cand doresc sa scada numarul populatiei pt a o tine mai bine in haturi "pai ce e un lucru rau"? Nu, e "bun"...Incepe sa micsorezi numarul populatiei cu tine si cu cei dragi ...ca sa faci un bine atunci....

Enki a scris:

Inseamna atunci ca dupa tine toti ateii sunt pe calea cea neagra?

Parerea mea personala despre atei nu e ca ei sunt pe calea cea neagra neaparat, ci pt o perioada nedeterminata de timp ei zic ca nu cred in Dumnezeu, dar de fapt , ei refuza imaginea pe care si-au format-o despre Dumnezeu , nu pe Dumnezeu.

Eu cred ca refuza imaginea despre Dumnezeu pe care altii incearca sa le-o impuna.

Raffaello_Venutti a scris:

se pot indrepta pana in ultimul ceas al vietii lor...pana atunci orice ateu care nu se indreapta este pe calea neagra....umbla in intuneric necautand lumina.

Ce este de preferat dupa tine: un ateu care face o fapta buna pentru ca asa ii dicteaza constiinta si pentru ca are empatie pentru alte persoane, sau un credincios care face o fapta buna pentru ca asa i s-a spus la biserica, sau pentru ca vrea sa primeasca rasplata in rai si se teme sa nu ajunga in iad? La care din cei doi se afla adevarata valoare, bunatatea autentica?

Enki a scris:

Eu cred ca refuza imaginea despre Dumnezeu pe care altii incearca sa le-o impuna.

Asa cred si eu.

La Buda e venit un om odata si l-a scuipat. El nu a reactionat, toti cei de fata au ramas surprinsi de eveniment. Buda le-a zis: " lasati-l in pace, el isi scuipa propria imagine pe care a avut-o despre mine" .

Deci...

Asta ca sa nu dau un exemplu cu Iisus...

Ce este de preferat dupa tine: un ateu care face o fapta buna pentru ca asa ii dicteaza constiinta si pentru ca are empatie pentru alte persoane, sau un credincios care face o fapta buna pentru ca asa i s-a spus la biserica, sau pentru ca vrea sa primeasca rasplata in rai si se teme sa nu ajunga in iad? La care din cei doi se afla adevarata valoare, bunatatea autentica?

Ateul acela poate sa i se spuna "astazi vin in casa ta" sau "azi esti cu Mine in rai", oricine are o sansa nu conteaza ce a fost o viata, un singur click si gata. Asa cum s-a intamplat cu talharul si cu prostituata. La fel poti fii mare calugar toata viata , dar sa nu faci salturi spirituale.

Fapta buna neconditionata e mai buna decat cea de la care se asteapta rasplata, asta o zic toti marii spirituali crestini sau nu.

Enki a scris:

Eu cred ca refuza imaginea despre Dumnezeu pe care altii incearca sa le-o impuna.

Ce este de preferat dupa tine: un ateu care face o fapta buna pentru ca asa ii dicteaza constiinta si pentru ca are empatie pentru alte persoane, sau un credincios care face o fapta buna pentru ca asa i s-a spus la biserica, sau pentru ca vrea sa primeasca rasplata in rai si se teme sa nu ajunga in iad? La care din cei doi se afla adevarata valoare, bunatatea autentica?

de preferat pentru mine este partea a doua a credinciosului, fiindca el are atat credinta cat si bunatate, iar ateul are doar bunatate care vine din suflet atat.