Cum sa inving suferinta in dragoste?

Anca/Maria a scris:

De ce sa "invingi" suferinta? Cateodata este necesara, pt a sti sa zambim in fata altor clipe...

asa cred si eu. uneori, fara suferinta n-am cunoaste gustul fericirii, n-am sti sa apreciem valoarea si frumusetea sentimentelor...

step by step, aleg

Suferinta nu se invinge ci se stinge cu timpul.Desparte-te de el.Pana la urma nu ai ce pierde,pentru ca dupa cum descri tu relatia pe el l-ai pierdut deja.Numai un ''soc'' l-ar face sa vada mai bine ce isi doreste.

Daca mai vrea sa continua relatia cu tine o sa incerce sa faca ceva sa nu-l lasi,daca nu...asta e momentul adevarului.

myma a scris:

iubita, daca el e porc tu fii ... desteapta si foloseste-l atat cat ai nevoie de el dar nu pune suflet

Tu asa gandeai la 17 ani?

Chiar am imbatranit eu asa de mult si sunt ultima idealista?

Nu te gandi prea mult, ia totul cum vine... la varsta ta suferinta trece mai repede si iti formeaza caracterul...

suferinta in dragoste iti demonstreaza cat de slab pregatit esti sa accepti realitatea

nu ai cum sa poti suferi doar tu..daca e dragoste

Anca/Maria a scris:

De ce sa "invingi" suferinta? Cateodata este necesara, pt a sti sa zambim in fata altor clipe...

Pare neplăcut,

flying a scris:

Ceau. Sunt curioasa daca cineva stie cum sa devii puternic , sa nu mai suferi pentru cel pe care il iubesti? Eu am 17 ani si sunt cu prietenul meu de 1 an si jumatate.Este foarte ciudata relatia noastra....la inceput era totul asa de frumos....ne intalneam zilnic chair daca era frig sau ploua ; ieseam si pierdeam ore in sir povestind pe o banca in parc.nu ma presat cu sexul ma asteptat cateva luni bune....dar la un moment dat desi spunea ca ma iubeste a devenit mai rece. Eu eram constienta ca asta este motivul pt care este mai rece( rece in sensul ca vorbeam mereu la telefon insa nu ne intalneam ceea ce era foarte dureros).in cele din urma mam culcat cu el , crezand ca ma va aprecia mai mult stiind ca sunt numai a lui.Insa a devenit tot mai rau.el este mereu cu prietenii lui, sa ma prezinte acasa parintilor ma dus abia acum 2 3 luni....(.totusi are 19 ani mai putin si majoritatea prietenelor mele au cunoscut parintii iubitilor lor)e ciudat ca relatia cu el imi face f rau insa parca nu pot trai fara el...este o iubire foarte ciudata. Nu ma simt linistita sufleteste si cu prietenele sau cu mama tot am discutat despre asta dar parca mam saturat sa le tot zic parca as poza in victima.De aceea mam hotarat sa intru pe forum sa aflu parerea altor persoane , care poate au trait o situatie similara.Stiu ca am 17 si am viata inainte, dar din cauza lui nici nu prietenii mei cand ies nu pot sa fiu vesela daca nu ma simt bine dispusa.Ca sa inchei, sincer incerc sa fac ceva sa aflu daca si el intradevar ma iubeste.Eu consider ca a ma desparti de el nu e o solutie, e ca si cum as fugi de problema in sine.Eu vreau sa o rezolv, sa schimb situatia, macar sa stiu ca am incercat.

Instaleaza wow si become addicted

flying a scris:

Ceau. Sunt curioasa daca cineva stie cum sa devii puternic , sa nu mai suferi pentru cel pe care il iubesti? Eu am 17 ani si sunt cu prietenul meu de 1 an si jumatate.Este foarte ciudata relatia noastra....la inceput era totul asa de frumos....ne intalneam zilnic chair daca era frig sau ploua ; ieseam si pierdeam ore in sir povestind pe o banca in parc.nu ma presat cu sexul ma asteptat cateva luni bune....dar la un moment dat desi spunea ca ma iubeste a devenit mai rece. Eu eram constienta ca asta este motivul pt care este mai rece( rece in sensul ca vorbeam mereu la telefon insa nu ne intalneam ceea ce era foarte dureros).in cele din urma mam culcat cu el , crezand ca ma va aprecia mai mult stiind ca sunt numai a lui.Insa a devenit tot mai rau.el este mereu cu prietenii lui, sa ma prezinte acasa parintilor ma dus abia acum 2 3 luni....(.totusi are 19 ani mai putin si majoritatea prietenelor mele au cunoscut parintii iubitilor lor)e ciudat ca relatia cu el imi face f rau insa parca nu pot trai fara el...este o iubire foarte ciudata. Nu ma simt linistita sufleteste si cu prietenele sau cu mama tot am discutat despre asta dar parca mam saturat sa le tot zic parca as poza in victima.De aceea mam hotarat sa intru pe forum sa aflu parerea altor persoane , care poate au trait o situatie similara.Stiu ca am 17 si am viata inainte, dar din cauza lui nici nu prietenii mei cand ies nu pot sa fiu vesela daca nu ma simt bine dispusa.Ca sa inchei, sincer incerc sa fac ceva sa aflu daca si el intradevar ma iubeste.Eu consider ca a ma desparti de el nu e o solutie, e ca si cum as fugi de problema in sine.Eu vreau sa o rezolv, sa schimb situatia, macar sa stiu ca am incercat.

tot ce ai scris este dependenta de eliar asta il sufoca .... spui ca il iubesti ,iubirea include libertate, spui ca nu poti trai fara el e si normal ca nu il poti avea tot asa cum vrei tu,dar te atrage...... " te-ai culcat" cu el nu ca ai vrut pentru tine ci ca asa a zis el.... deci concluzia e una singura singuratatea cu tine te macinasi atunci ca sa placi esti cum vrea el adica lipsa clara de personalitate fata de tine

multa iubire

Malkia a scris:

Tu asa gandeai la 17 ani? :roll:

Chiar am imbatranit eu asa de mult si sunt ultima idealista?

Nu te gandi prea mult, ia totul cum vine... la varsta ta suferinta trece mai repede si iti formeaza caracterul...

corect