Început de augustaI, Dum 22 feb 2009 · 88 răspunsuri · 28.330 vizualizări
Big Lebowski a scris:Cum sa-l cobor daca a fost singurul care a vazut adevarul? Pentru mine, cel aflat in puscaria depresiei, Schnapp a fost un fel de abatele Faria. Doar ca eu n-am mai reusit sa evadez din Chateau Dif.
Tu ai nevoie de adevarul tau, nu de adevarul lui Schnapp.
Allexandrra a scris:Tu ai nevoie de adevarul tau, nu de adevarul lui Schnapp.
Adevarul e cel vazut de el, doar ca eu inca nu am reusit sa ma consolez cu el.
Editat Dum 30 ian 2011 15:19
Big Lebowski a scris:Adevarul e cel vazut de el, doar ca eu inca nu am reusit sa ma consolez cu el.
Orice om, cu atat mai mult cel depresiv, are nevoie de o viziune proprie asupra lucrurilor, ca sa functioneze bine. Nu de-alta, dar nu o sa gasesti viziune universala, care sa se potriveasca oricarui model de creier. Or fi comozi pantofii Nike, dar sunt numarul 46 si au forma de sanie, iar eu sunt obisnuita sa merg cu tocuri.
Problema se schimba de indata ce schimbi punctul de vedere. Lucrurile se vad intr-un fel din locul in care sta Schnapp si in alt fel din locul in care stai tu. Fiind problema ta, punctul tau de vedere e cel mai potrivit pt. descrierea si definirea situatiei. Schnapp n-are nicio sansa sa vada lucrurile cum trebuie din simplul motiv ca nu are are pozitia corespunzatoare. Deci, parerea mea este sa iei conceptele date de Schnapp (dependenta, divort mental, autonomie, spontaneitate, intimitate etc.) si sa-ti formezi cu ajutorul lor o viziune adecvata modelului tau mental. La o adica poti sa te iei la cearta si cu conceptele daca nu esti de acord cu ele. Lucrurile astea nu poti sa le intelegi pe toate odata decat intelectual. Cand vine vorba sa le asumi la nivelul intregii fiinte, se duce naibii toata intelegerea.
Nu te poti impaca numai cu niste aforisme. E nevoie se sentiment. Si de iertare.
Nu intelegi si primesti ipoteze, in loc de cunoastere.
Te simti prost si primesti o cana cu ceiut de pelin, in loc de apropiere.
Vrei sa traiesti liber, si primesti lanturile urii si neputintei.
Vrei sa uiti si primesti pumni.
Si tot asa..
Sa ne amintim ca cei care vor sa ne faca bine sunt de multe ori mari sarlatani, daca isi inchipuie ca au instrumentele.
Athmy a scris:Nu te poti impaca numai cu niste aforisme. E nevoie se sentiment. Si de iertare.
Ai si tu dreptate, Athmy. Degeaba gandim corect, daca nu simtim nimic din ce gandim. Nici iertarea aia nu e rea, dar Big Lebowski deocamdata are nevoie sa simta ceea ce gandeste. Or, nu prea poti sa simti ce gandeste altul, ci doar ce gandesti tu. Iertarea e pt. mai tarziu si numai daca vine de la sine, nu ca asa trebuie.
Da Alexandra.. eu vorbeam de iertare de sine. Cealalta poate veni mai tarziu, intr-adevar.
Allexandrra a scris:Tu ai nevoie de adevarul tau, nu de adevarul lui Schnapp.
Am fost la 6 terapeuti pana acum printre care si Schnapp.Am facut doar 4 sedinte cu el , care mi-au fost mai folositoare ca toate celalalte la un loc.Daca stau sa ma gandesc toate celalalte terapii = 0.Mai mult m-au ajutat discutiile cu pacineti ai dansului ( printre care si Big Lebowski)
Sunt lucruri care imi plac dar si displac in terapia si la persoana dansului.Si eu cred ca este un pesimist , caruia nu ii plac oamenii , uneori prea mandru de el.Eu cred mult in viziunea lui Adler care spune ca salvarea unui om tulburat psihic se poate rezolva daca acesta invata sa traisca si sa colaboreze mai bine cu ceilalti , sa se simta in largul lui intre oameni.Cred ca mai degraba oamenii sunt debusolati si tematori decat rai cum spune dansul.
Unul din dezavantajele terapiei este ca nu iti ofera nici un confort emotional si incurajare putina spre deloc.
In schimb da cartile pe fata si spune adevaruri , chiar daca dureroase , dar fara de care vindecarea nu e posibila.
Atitudinea dura si transanta il pot face pe pacient sa renunte instant la anumite atitudini nesanatoase.
Eu in prima sedinta nu faceam decat sa ma plang , iar dansul mi-a spus "ca il dezgust ca ma plang incontinuu" si mi-a explicat ca plangerea de mila nu aduce nici o rezolvare si ca ii impovareaza si intoxica pe cei apropiati noua.
M-a durut cand mi-a spus ca il dezgust , dar de atunci evit sa ma mai plang , si compania mea a devenit mai placuta.
Mi-a spus ca cine nu traieste cu o atitudine demna nu e om.Asta m-a incurajat sa ma iau la tranta cu cele mai mari angoase ale mele.
Pana sa fac terapia cu el de abia reuseam sa ies din casa din cauza agorafobiei , 2 ani de zile ieseam afara doar cate 1-2 ore pe zi , nu aveam prieteni.Insa peste cateva luni de cand am facut terapia ma aflam in niste situatii la care inainte doar visam.Eram intr-un oras strain , pe cont propriu , circulam cu metroul la ore aglomerate , mergeam la concerte unde salile erau full de oameni , imi facusem prieteni si stateam in casa doar cand dormeam.Multi agorafobi doar viseaza la astea si nu realizeaza progrese ptr ca aleg sa traisca ca niste lasi decat ca niste oameni demni.
Majoritatea terapeutilor se poarta cu prea multa grija cu pacientii lor ca si cum acestoa ar fi extrem de fragili.Asemenea atitudine ii incurajeaza pe pacienti sa ramana in continuare in aceasi stare deplorabila.
LongDistanceRunner a scris:
Felicitari si mult succes in continuare!
LongDistanceRunner a scris:Unul din dezavantajele terapiei este ca nu iti ofera nici un confort emotional si incurajare putina spre deloc.
oare poti sa te deschizi cu adevarat intr-un cadru lipsit de confort emotional si incurajari?