Opinii personale despre Siegfried Schnapp
Supus testului "iov" (testul iov testează așa zisa legătură traumatică, elasticul spre trecut, relevă dacă trecutul a fost compensat cu ceva autentic in prezent ori ba, autentic inseamna iubire de oameni, iubire in relatia de cuplu si...iubire de dumnezeu, adica prima poruncă din Decalog, cea care obligă omul să fie smerit), am aflat cum stă treaba cu Siegfried Schnapp. Omul e la fel de gol afectiv (orfan mai pe intelesul tuturor) la fel ca toti pacientii (mai mult pacientele) lui. Drept pentru care are asteptari (mascate la început) de la ei. La fel cum țiganul își biciuie gloaba căzută în mijlocul drumului, în speranța că-și va duce la destinație în cele din urmă încărcătura iar el, țiganul își va încasa bănuții de băuturică, la fel face și Schnapp cu pacienții lui. Trăiește în simbioză morală și financiară cu ei (motiv pentru care nu se poate opri din "terapiat" nici acum când are 75 ani). Se pricepe bine să descrie agresorii victimelor venite in terapie, dar nu le poate terapia pe victime pentru că el însuși este un agresor feroce al acestora. Ceea ce psihanaliștii numesc contra-transfer negativ (iar analiștii tranzacționali numesc simplu persecuția părintelui la adresa copilului) dar el numește asta terapie provocativă, pe care o duce la nivel de insultă. Astfel pacienții se pot trezi încă din primele ședințe cu atribuiri/investiri de genul cârpă, mort afectiv, așchimodie sau putoare la final, iar alții primesc diagnosticul "nici o șansă", care este un mesaj subliminal la "rămâi clientul/pacientul meu pe viață". Cine nu acceptă să devină pacientul lui pe viață, înseamncă că și-a limitat fericirea (un pacient i-a spus că..mai mult de atât nu vrea să fie mai fericit).
Deși pe blogul personal se dă compatriotul românilor (el fiind de etnie evreu, emigrat încă din 1970 în occident, actualmente stabilit in Lucerna, Elveția) cărora le plânge de milă, n-a plătit un leu impozit statului român din 1996 de când practică la negru psihoterapia în România. Și o practică fără vreo dispensă de la FRP (Federația Română de Psihologie ori COPSI) așa cum și recunoaște pe blogul personal. De ce e orfan încă Siegfried Schnapp? Pentru că peste tot se laudă cu realizările lui care ar fi de două tipuri, "galoane", adică titluri profesionale, și cazuri vindecate (de fapt cei vindecați se comportă ca niște câini turbați). Ultima mea prietenă, terapiată de el, mi-a spus că o altă prietenă de a ei, nici după 4 ani de terapie cu el nu se simte bine. Normal că nu se simte bine, din moment ce mesajul lui, este mot-a-mot, pacienții mei devin elite. Cum ar putea deveni elite, intr-un sistem piramidal cum e capitalismul unde 99% sunt loseri dar nu realizează conștient asta? (Nimeni nu este mai supus decât sclavul care își închipuie că e liber - Goethe). La început, am crezut că el nu e sincer când se declară ateu, și se simte elită. Dar este sincer. Omul chiar trăiește în schizofrenia cosmică cum că efectul (lumea) nu are o cauză (creația). ADN-ul s-a programat singur, cu alte cuvinte, iar literele din care e compusa fraza celebră a lui Shakespeare, to be or not to be, au picat din cer singure și s-au aranjat din pură șansă într-o formă inteligibilă la nivel uman fără s-o fi scris Shakespeare. Confruntat cu aceste adevăruri, omul a devenit de-a dreptul demențial în a se apăra, aruncând la înaintare toate blestemele (injoncțiunie) posibile, interdicții la gândire (ce ști tu despre oameni? nimic nu ști, tu nu ai IQ-ul necesar, nu poți ști nimic), interdicții la existență (puți ca o duhoare de stârv, ești un avorton). Evident, în toate acestea el se autodescrie pe (și) pe sine, pentru că el chiar arată ca un avorton (fizic). Așa că spre a compensa asta, s-a reparentat pe sine prin realizări profesionale (defilează mereu cu un cv verbal pe care îți dă senzația că și l-a tatuat pe frunte) și prin procente nerealiste de "vindecări", acum 6 ani, spunea că succesul lui este de 75%, acum 2 ani a urcat ratingul la 95%. Probabil pe când va fi să moară, îl va ridica la 100%...eșec, doar că va zice ca și Hitler, nu a-ți fost demni de mine. Deja a făcut-o cu medicii din România, când spunea cuiva că 9 ani m-am chinuit cu niște dobitoci de medici din România să-i învăț să terapieze dar n-am reușit. De asemenea se plange pe blogul lui că-i pleacă pacienții din terapie. Iată de ce pleacă. Pentru toate acestea de mai sus. Și ca să fie comedia și mai mare, are pe birou pozele cu copiii lui întoarse spre pacienți, de pe vremea cand aveau 8-9 ani, copii care sunt blonzi. Mesajul este, iată sensul pentru care veniți în psihoterapie, să deveniți un idiot util ca și mine, copiilor și familiei voastre, și nimic mai mult. Amenințat cu fiscul, el se declară ca intangibil și ca făcând parte dintr-un grup "eratic". Eratic poate avea sens și de haotic, dar și de bolovan monolitic scurs la vale odată cu topirea ghețarilor iar unde se înțepenește, acolo rămâne. Ca dovadă că el s-a înțepenit în România, unde indolența organismelor statului îl ignoră cu desăvârșire. Sau poate voia să spună grup ierarhic. Dar oricum, văd asta ca o înlocuire a protecției prin gândire magică cu apelul la...nepotisme. Probabil o fi și el protejatul urmașilor lui Rockeffeler si Rotschild. Dar puțin probabil să fie așa. În România poți fi protejatul oricui, pentru că oricine acceptă mită. Și asta nu trebuie dovedit, se știe. Totuși, eu m-am gândit să intru pe cât posibil în legalitate, nu în urma predicilor lui ateiste, ci prin constatări simple cauză - efect. Și paradoxal, dupa informația primită de la el, am conștientizat o parte din adevărurile evanghelice. Anume acela de "doctore vindecă-te mai întâi pe tine însuți" și "să-și spele fiecare blidul personal mai întâi pe dinauntru". Lucru pe care domnul Schnapp nu-l face pe de-a-ntregul.
Atașamentul primar ratat, sursa tuturor amăgirilor, i-a condus pe unii de la orfani de părinți, la a deveni orfani de Dumnezeu!
"Smecheria" de a te reparenta (de a-ti mobila) sufletul cu realizari, cu posesii, "functioneaza". Plus combinata cu dispretul la adresa celor care nu au, sunt mai prosti ca tine, etc. insa functioneaza ca si o dependenta, care trebuie din ce in ce mai mult hranita, deci devine compulsie. Dar mărirea merge inaintea căderii asa ca atunci cand te imbolnavesti grav, sau pierzi tot ce ai, vine dorinta impulsiva de a te sinucide. In final, cred ca duce la paranoia si la o grandomanie fara margini.
În concluzie, unii dintre cei care au făcut psihoterapie, nu au schimbat stăpânul, doar ierarhia. Acum cine e stăpânul ghiciți voi...Sunt doar doi stăpâni. Este cu neputință să slujești ambilor.
sursa
Pentru adevăr, voi răsturna cerurile și pământul! Voi face judecăție voastre de nimic! A zis Dumnezeul evreilor.
Timpul când toate acestea vor deveni realitate, se apropie. Atunci psihoterapeuții vor deveni cei mai ridicoli oameni de pe pământ. Ei vor da un mesaj pur schizofrenic, nu există Dumnezeu, dar vine dracu, păzea! E același mesaj al ălora care au devenit atei ca mecanism de apărare prin negare, nu există, dar el e de vină pentru tot.
Ce va să zică asta? Va să zică că învățăturile oricărei psihoterapii funcționează atâta vreme cât mai există un minim de sistem social unde să fie puse în practică. Când s-a dus omul de bine, cel care poate crea binele pentru mai mulți, nu se mai poate face nimic decât...război. Concluzia e simplă, un psihoterapeut nu e decat un sobolan uman, mai bine antrenat ca restul șobolanilor, să găsească bucățica de cașcaval intr-un labirint. Dar dacă cineva inundă labirintul, psihoterapeutul-șobolan, va muri înecat ca orice șobolan obișnuit (ex. holocaustul). Când a realizat că femeia chiar e ava - viață, a divortaț și s-a recăsătorit cu una mai tânără ca el cu veo 25 de ani (nu din elveția, ci din România, absolventă de medicină). De aceea el astăzi se laudă pacienților cât de potent sexual mai este la 73 de ani (data la care spunea asta unui pacient, acum nu știu dacă se mai laudă cu așa ceva). Pacienților le mai spune că..pentru o relație, trebuie bani. Evident, banii trebuie să fie cu atât mai mulți cu cât partenera e mai tânără (și evident masculul mai dezagreabil).
Ce e cel mai periculos însă la el, este că sădește în cei care "au reușit" ura și disprețul la adresa celor care nu au reușit. Iar celor care nu au reușit, le dă subtil permisiunea de a se sinucide. Deși strigă sus si tare că el nu e nazist, el de fapt e pur darwinist și complet anticreștin. Și mai e și un mare disprețuitor la adresa tuturor românilor, de parcă asta ar fi o atitudine ce ar produce masa critică de oameni de bine în societatea românească (germanii spun, Germania înainte de toate, și ei chiar înțeleg cum vine asta, adică nu fura statul, nu-și fura semenii). El deși locuiește în Lucerna, de fapt el mental nici nu a emigrat din România. Este un român pur, cu sechele comuniste-naziste. Adică un alt cap al hidrei sociale pe care o tot blamează.
Odată am văzut un băiat sărman care traia în canale, avea cam vârsta de 10 ani, era într-un grup de vreo 3-4 băieți, ca și el. Dar acel băiat avea siguranță de sine, prin gesturi, postură, se vedea că voia să fie liderul celorlalți boschetari deși nu avea alte mijloace la îndemână decât pura încredere în sine. Asta m-a uimit și l-am simpatizat în treacăt. Exact așa îl văd și pe Schnapp, rămas la stadiul acelui băiețel, mândru de sine pentru simplu fapt că există, poate vedea, poate merge, poate auzi și poate gândi. Adică, simte inconștient că poate fi un șobolan mai isteț decât restul celor din canal. Ca să supraviețuiești într-o tabără de turiși atacată de un urs, nu trebuie să fi cel mai iute turist din grup, ci mai iute decât cel mai lent dintre ei (M. Ruppert - Collapse 2009). N-o fi Schnapp elita terapeuților, dar cu siguranță a fost mai rapid decât mulți alții din branșă.
Analiza mea nu e un atac la persoană ci propriile mele păreri după terapia cu el a mea și a altora dar și corelat cu ceea ce el insusi scrie pe blogul personal.
