SoareleMeu a scris:Crede-ma ca dupa 3 ani , oricare din alea 2 posibilitati, imi suna bine.Constientizez ca este un om bolnav. Nu sunt de acord cu trasul de el, prefer sa faca el de buna voie ceva spre binele lui.
Sunt genul de persoana care poate sa treaca peste orice obstacol. Daca fi bine miine si mi-ar spune ca nu are nici un sentiement pentru mine, nu mi-ar parea rau de tot timpul petrecut cu el. Dar nu pot sa il las si in depresie si fara un sprijin. Nu e corect nici fata de mine si nici fata de el. As prefera sa lupt pentru el pana sunt sigura 100% ca nu mai e nimic acolo. Asa sunt eu si il iubesc.
atunci poti sa iti dai seama ca fapta ta e un sacrificiu
daca da...nu mai exista lamentari.
trebuie sa fii cu el sau ...pur si simplu sa nu te mai plangi
si plansul tau e o evadare de el, chiar daca nu iti dai seama
stai si te gandeste, ce vrei de fapt
