Partenerii persoanelor depresive

Cleric Preston a scris:

Ti-ai pus cumva intrebarea daca e reciproca dorinta? Nu cumva tu esti doar mamica lui si nicidecum femeia care l-ar face fericit? Poate ca fiind depresiv, se complace sa te aiba alaturi (pentru ca putine femei ar accepta viata langa un neputincios), insa in realitate s-ar putea sa nu te placa deloc si sa fi chiar tu una din sursele care-i intretine depresia.

Pe de alta parte, daca l-ai parasi brusc, omul s-ar descompune brusc, fiind deja la pamant.

Nu-mi place de loc, dar incepi sa ai dreptate.

Imediat o sa fii tu cea care o sa aibe nevoie de ajutor.

nici chiar asa.

Am nevoie de ajutor. Poate sa imi deschid ochii, poate ca am nevoie sa fiu incurajata. Din fericire sunt ferm convinsa ca nimic nu ma poate distruge. :P

SoareleMeu a scris:

pai am fost bine pana mi-a spus de pauza. Acum ce sa fac? oare depresivi sunt condamnati la singuratate?

Sunt prea confuza acum desi stiu ce vreau de la viata.

iti dai seama ca tu nu sti cum sa-l ajuti, ca daca prezenta ta era suficienta, in 3 ani se vindeca, nu? are nevoie de psihoterapie, pentru ca macar sa nu te imbolnaveasca si pe tine.

Cleric Preston a scris:

iti dai seama ca tu nu sti cum sa-l ajuti, ca daca prezenta ta era suficienta, in 3 ani se vindeca, nu? are nevoie de psihoterapie, pentru ca macar sa nu te imbolnaveasca si pe tine.

Eu cred ca daca nimic nu il face fericit, ce sanse am eu?

Daca nu are sentimente fata de nimeni si nimic cum si-ar putea sa isi dea seama daca mai ma iubeste sau daca m-a iubit?

SoareleMeu a scris:

Eu cred ca daca nimic nu il face fericit, ce sanse am eu?

Daca nu are sentimente fata de nimeni si nimic cum si-ar putea sa isi dea seama daca mai ma iubeste sau daca m-a iubit?

tocmai asta e problema, ca fara psihoterapie serioasa nu i se vor deschide ochii si nu se va iubi nici pe el nici pe altii

el doar ruleaza acum un program parazit, inconstient

orice incercare de a-l scoate din program il face sa se retraga si mai mult in sinea lui

nevroza, depresia si psihozele majoritatea au ca si cauza unica egocentrismul, incapacitatea de a simti si a rezona cu ceilalti, incapacitatea de a iubi (adica de a constata si accepta realitatea asa cum e, nu cum ai dori tu sa fie, sau cum ti-o imaginezi, plus capacitatea de a intelege si a accepta neconditionat pe ceilalti)

se pare ca tu acum deja iti pui intrebari, sa mai stai cu el sau nu, probabil rabdarea ta a ajuns la capat, nu?

eu zic ca daca sunteti hotarati sincer sa ramaneti impreuna, sa faceti spihoterapie, mai intai individual, apoi de cuplu

) esti mai rau ca el... acum imi dai sperante acum imi spui ca e vina mea :P , sau ma rog, ca eu ii intretin depresia.

Cu cat citesc mai mult despre depresie cu atat mai prost ma simt. Cred ca ar trebui sa pun punct documentatiei.

O sa mergem si la psihoterapie. Eu am o legatura foate buna cu soacra mea, si chiar ea ne-a sugerat azi, sa facem cateva sedinte impreuna. Totul este ca el sa aiba vointa sa mearga. Nu pot sa il imping de la spate? sau pot ?

Depresia trebuie analizata si din punct de vedere anatomic (substante si reactii chimice la nivel cerebral). Unii au nevoie de medicamente atat de mult pe cat au nevoie de psihoterapie.Bineinteles medicamentele nu sunt solutia magica si sunt recoandate pe termen temporar in functie de opinia si recomandarile doctorului.

SoareleMeu a scris:

Nu pot sa il imping de la spate? sau pot ?

Ar trebui sa poti.

Esti cu o persoana bolnava, intelege bine asta. Si ai doua posibilitati: preiei controlul si incerci sa rezolvi situatia, sau PLECI.

Numai nu o lalai prea mult in situatia asta.

Si fii pregatita si pentru cazul in care il ajuti sa isi revina, si se trezeste omul la viata ca o floricica si pleaca sa isi caute o femeie, ca deh... trebe sa isi faca si el o familie, dupa atita hibernare. Asta e. Se poate intimpla.

Da' macar te consolezi cu ideea ca ai fost sora de caritate o perioada.

Jadora a scris:

Ar trebui sa poti.

Esti cu o persoana bolnava, intelege bine asta. Si ai doua posibilitati: preiei controlul si incerci sa rezolvi situatia, sau PLECI.

Numai nu o lalai prea mult in situatia asta.

Si fii pregatita si pentru cazul in care il ajuti sa isi revina, si se trezeste omul la viata ca o floricica si pleaca sa isi caute o femeie, ca deh... trebe sa isi faca si el o familie, dupa atita hibernare. Asta e. Se poate intimpla.

Da' macar te consolezi cu ideea ca ai fost sora de caritate o perioada.

Crede-ma ca dupa 3 ani , oricare din alea 2 posibilitati, imi suna bine.

Constientizez ca este un om bolnav. Nu sunt de acord cu trasul de el, prefer sa faca el de buna voie ceva spre binele lui.

Sunt genul de persoana care poate sa treaca peste orice obstacol. Daca fi bine miine si mi-ar spune ca nu are nici un sentiement pentru mine, nu mi-ar parea rau de tot timpul petrecut cu el. Dar nu pot sa il las si in depresie si fara un sprijin. Nu e corect nici fata de mine si nici fata de el. As prefera sa lupt pentru el pana sunt sigura 100% ca nu mai e nimic acolo. Asa sunt eu si il iubesc.