Jump to content
Forum Roportal
Sign in to follow this  
Inddy

Divizarea sinelui

Recommended Posts

Sinele superior apare in diferite texte avand denumiri diferite ca scanteia divina,lumina interioara,sau ceea ce taoistii numesc vidul interior.

Din acest vid interior, inca din copilarie, incepem sa ne cream identitati pe care ne straduim sa le formam cat mai bine posibil.Consumam tot mai mult din vidul nostru interior pentru a putea crea acea parte de Eu care sa corespunda identitatii dorite.Iar daca e sa discutam despre sfera spirituala adesea ne identificam cu ceea ce inseamna a fi radiestezist,shaman,yoghin,sau stiu eu ce altceva mai dorim.

Doar ca toate formele sunt instabile si aceasta realitate duce la pierderea unei parti din Eul nostru.

Asa cum vad eu lucrurile,chiar si atunci cand spunem 'Eu sunt' reprezinta o atasare care va duce la pierderea unei parti atunci cand nu vom mai fi (si aici nu ma refer la corpul fizic).

Traind 'Prezenta proprie' fara a eticheta acest fapt intr-un fel anume cred ca am putea pastra sinele superior nedivizat, pastrand puterea in interior.

Neatribuirea unei indentitati anume nu impiedica realizarea unor actiuni pe care dorim sa le indeplinim.

Odata ce ne-am divizat sinele,cred ca o calea de urmat ar fi recunoasterea identitatilor create si renuntarea la ele,dizolvandu-le in vidul nostru interior.

Cam asa inteleg eu cuvintele 'renuntati la voi insiva'.

 

Sunt interesata sa citesc si alte pareri. :)

Edited by Indyy

Share this post


Link to post
Share on other sites

presupui corect, doar ca e dificil in conditiile in care esti intrupat intr'o realitate probabila . :)

Share this post


Link to post
Share on other sites
presupui corect, doar ca e dificil in conditiile in care esti intrupat intr'o realitate probabila . :)

 

Cred ca tine foarte mult de atitudinea noastra interioara si de puterea de a renunta la masti si de a fi noi insine.

In general avem tendinta de a crede ca noi nu suntem atat de interesanti pe cat si-ar dori orgoliul nostru si atunci incercam sa suplinim prin asimilarea unor tehnici care sa ne faca oarecum speciali,in ochii nostri,dar mai ales in ochii celorlalti.

Mintea noastra se afla intotdeauna intr-o stare de competitie cu cei din jur si nu-si va gasi linistea pana nu va gasi mijloacele de a-si demonstra superioritatea.

Egoului nostru nu prea ii vine sa accepte principiul egalitatii si oricum cred ca este incercarea ce mai grea pe care o are de trecut orice om dornic de evolutie spirituala. :D

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sinele este Dumnezeu!!!

 

Da,dar chiar Iisus a spus 'fiti asemeni copiilor'.

Eu inteleg acest indemn de a ne pastra unitatea pe care am avut-o atunci cand am fost copii,inainte de a incepe sa ne divizam in tata/mama,profesor,medic,maestru/discipol...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Da,dar chiar Iisus a spus 'fiti asemeni copiilor'.

Eu inteleg acest indemn de a ne pastra unitatea pe care am avut-o atunci cand am fost copii,inainte de a incepe sa ne divizam in tata/mama,profesor,medic,maestru/discipol...

Da si asta... dar e mult mai subtil ceea ce a spus Iisus... a spus direct, dar doar cel cu intelepciune v a intelege...

Share this post


Link to post
Share on other sites

se spune ca omul cand se naste, copilul, este ca un burete absorbant. buretii insa sunt de mai multe feluri...

 

iti recomand sa citesti "Te cunosti pe tine insuti?" Arhim. Simeon Kraiopoulos

o abordare simplificata undeva intre psihologie si traire duhovniceasca.

o teorie care emana iubire de oameni si nu doar dorinta de elevare, de asceza si nici falsa modestie prin anihilarea nesanatoasa a propriei personalitati.

e o carte frumoasa prin simplitate.

iata un citat:

 

"Iubirea adevarata nu ne identifica niciodata cu celalalt, iubirea adevarata nu ne indeparteaza niciodata de celalalt. Iubirea adevarata pastreaza, salveaza personalitatea si aceasta nu se confunda, nu se identifica cu alte personalitati si nici cu Dumnezeu."

 

mi-a placut aceasta idee. de ce sa ne anulam pe sine? de ce sa ne pierdem intr-un sine superior cand putem ramane noi, fara masti, fara imagini ideale?

aceasta lectura iti lamureste multe lucruri, iti raspunde la multe intrebari.

Share this post


Link to post
Share on other sites
totul se divide, in milioane de universuri in sine.

 

E clar ca ne dividem,problema e daca mai stim (sau putem) sa ne recapatam unitatea...

 

iti recomand sa citesti "Te cunosti pe tine insuti?" Arhim. Simeon Kraiopoulos

o abordare simplificata undeva intre psihologie si traire duhovniceasca.

 

Iti multumesc pentru recomandarea facuta.

Interesanta ideea,imi aminteste de acea expresie 'iubeste-ma si lasa-ma liber'.

Share this post


Link to post
Share on other sites
E clar ca ne dividem,problema e daca mai stim (sau putem) sa ne recapatam unitatea...

 

 

orice unul, dupa ce se divide in mii de experiente, redevine singularitate.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
Sign in to follow this  

×