credeam ca doar eu sunt atat de trista de cateva zile bune. Nu stiu ce sa mai fac..mereu imi vin in minte tot felul de lucruri urate....si de multe ori cand stau..ma trezesc cu lacrimi in ochi...sunt o persoana vesela din fire..mereu pusa pe shotii, dar acum parca nici prietenii nu mai ajuta. :-
Plangeti?
Început de ellla, Mar 4 oct 2005 · 621 răspunsuri · 80.651 vizualizări
la plans am locul 1 cu siguranta.plang pentru ca sunt dezamagita,plang de dor,plang de ciuda,plang pentru ca nu stiu sa pierd,plang pentru altii,plang pentru ca ma deprima vremea,plang pentru ca sunt obosita si in fine..plang pentru ca sunt o mare Plangacioasa!
as vrea ca acum sa fiu in cu totul alt loc,dar pentru asta nu plang,am invatat ca trebuie sa lupt si oricum..uneori plansul nu ajuta chiar la nimic (poate doar la inrositul ochilor :-..)
Mai fetelor ma speriati! Ce e cu atata plans?! De ce sunteti atat de triste?!
Cauza e venirea toamnei, aveti cumva astenie de toamna sau ce e cu voi? Iesiti din casa, plimbati-va, faceti lucruri care va plac, stati alaturi de cei dragi si veti vedea ca nu veti mai fi atat de triste si inlacrimate! :-
multam fain andruta si dulcica.dar de data asta....nu am chef de nimic.mi-e sila sa mananc,mi-e sila sa ma plimb,mi-e sila de mine,mi-e greata de tot...prietenul caruia ii impartaseam totul nu mai este,oamenii sunt falsi...am intrat la teatru la o comedie si dupa 10 min am iesit din sala...ma apuca plansul.am incercat sa merg la cumparaturi...nimic nu-mi place...asta e!si mie mi se poate intampla.sper doar sa nu ma mai imbolnavesc ca dupa 1 luna de stat in spital si 2 de recuperare nu mai vreau...
Un peisaj desolant... Cam multa dezamagire pe aici. Din pacate nu am raspunsuri care sa va aduca vreo rezolvare. E adevarat. E foarte adevarat ca traim intr-o lume in care falsitatea nu mai cunoaste limite. Imi dau seama ca daca pana acum eu nu mai am decat 3 prieteni, nici nu prea mai am sanse sa-mi fac altii. Pe mine cel mai rau ma deranjeaza falsitatea si smecheria de orice fel ar fi ea. Mai rau e cand vine din partea celor in care am avut incredere. As vrea si acum sa mai pot crede tot ce spun unii, in special un coleg, care pe de-o parte ma lauda si-si rezolva unele probleme cu mine, iar pe de alta ma duce cu vorba cand trebuie sa se achite de obligatii. Oare nu-si da seama ca nu stie sa minta? Ochiul meu, dupa cum se vede e destul de "puternic" si "vede" mai adinc decat arata. Si inca ceva: nu fiti triste fetelor. Problema voastra e una singura, cred: lipsa unei jumatati si la asta in mod sigur exista rezolvare.E doar o chestiune de timp - sint convins. In rest, cu colegii si falsii prieteni e bine sa rupeti orice relatie, nu inainte de a le mai da si a 15-a sansa. Poate unii au o viata intreaga la dispozitie pentru a se indrepta. Si de ce nu, de-abia atunci le mai puteti acorda inca o sansa. Cu bine!
Leaders not followers!
ingerashu a scris:Ufff pentru ce atatea multumiri?trebuie sa invatam sa fim fericiti,sa lasam tristetea la o parte pentru k o viata avem si daca plangem si in viata asta,atunci ce mai ramane din noi?desi cateodata si lacrimile imi par benefice....multam fain andruta si dulcica.dar de data asta....nu am chef de nimic.mi-e sila sa mananc,mi-e sila sa ma plimb,mi-e sila de mine,mi-e greata de tot...prietenul caruia ii impartaseam totul nu mai este,oamenii sunt falsi...am intrat la teatru la o comedie si dupa 10 min am iesit din sala...ma apuca plansul.am incercat sa merg la cumparaturi...nimic nu-mi place...asta e!si mie mi se poate intampla.sper doar sa nu ma mai imbolnavesc ca dupa 1 luna de stat in spital si 2 de recuperare nu mai vreau...
GY301E a scris:Un peisaj desolant... Cam multa dezamagire pe aici. ....Leaders not followers!
Este multa dezamagire, e adevarat. Am ajuns iarasi sa-mi pun aceasta intrebare: de ce?? care este procesul psihologic care aduce acest discomfort sufletesc? Moralul meu acum este la pamant si caut o explicatie ca sa-mi rezolv problema. Singura concluzie la care am ajuns acum - cauza discomfortului sufletesc este egoismul, dezamagirea si frustratrea. Totodata am tendinta de a trece prin toata suferinta aceasta psihologica posibila ca mai apoi sa pot merge mai departe. Cred ca cineva ma va intelege si astept cu nerabdare CINEVA SA-MI RASPUNDA!
Uneori cand gandesc la rece unele lucruri care in trecut m-au facut sa ma intristez rau de tot imi dau seama ca nu sunt CHIAR atat de grave. Un lucru rau nu vine niciodata singur. Dar de cele mai multe ori intai vine starea de naspa si apoi problemele. Adica daca esti bine dispus oricum nu prea te afecteaza orice. Mai mult decat atat, de cele mai multe ori cauza problemei nu este acolo unde avem tendinta imediata de a cauta. .
Egoismul provoaca mai multe probleme decat placeri... Oricum esti destul de rationala sa rezolvi problema, nu o singura data am observat asta. :-
Editat Dum 23 oct 2005 22:41
tristania a scris:Egoism,dezamagire,frustrare?sunt lucrurile de care ne lovim cel mai des....ne simtim egoisti pentru k poate nu am dat cuiva o parte din noi,pentru k nu facem compromisuri intr`un anumit moment....ne dezamageste o lacrima,un zambet ce poate nu ne era destinat,o privire incruntata,o iubire consumata la distanta....ne frustreaza intamplari pe care le vedem pe strada,intamplari la care asistam si ne facem procese de constiinta....totul in jur doare si daca nu reusim sa alungam suferinta,atunci ne simtim si mai neputinciosi,mai pustii,mai neoameni....cineva te intelege,cineva iti raspunde,cineva iti spune:"mergi mai departe orice ar fi,viata trebuie oricum traita!!!"Este multa dezamagire, e adevarat. Am ajuns iarasi sa-mi pun aceasta intrebare: de ce?? care este procesul psihologic care aduce acest discomfort sufletesc? Moralul meu acum este la pamant si caut o explicatie ca sa-mi rezolv problema. Singura concluzie la care am ajuns acum - cauza discomfortului sufletesc este egoismul, dezamagirea si frustratrea. Totodata am tendinta de a trece prin toata suferinta aceasta psihologica posibila ca mai apoi sa pot merge mai departe. Cred ca cineva ma va intelege si astept cu nerabdare CINEVA SA-MI RASPUNDA!
Atata vreme cat suntem constienti ca este doar o faza, nu trebuie sa ne atarnam de-o cruce. Asta e uneori nu mai putem de bine si ne facem singuri problemele, asa pentru adrenalina. Ia da un pas in spate si priveste in ansamblu... e valabil pentru toti care au chef sa planga azi. O viziune "la rece" nu e binevenita acum :) :-
.Apoi nu mai putem de atata rau si iar zambim. :P
In concluzie, totusi, daca ai chef sa plangi, plangi! Daca ai chef sa vb cu un prieten, fa asta! Daca ai chef sa stai singura putin ... e bine dar nu exagera cu ganditul, mai bine dormi, somnul rezolva muuuuulte probleme.