România
Roportal.ro

Plangeti?

Început de ellla, Mar 4 oct 2005 · 621 răspunsuri · 80.651 vizualizări

Andradada7.404 mesaje#171

plang pentru ca de ce naiba a trebuit sa'mi tau bretonul :crazy:...si ca vreau o matza si eu birmaneza!

alisuka128 mesaje#173

plang...si plang in fiecare noapte..uneori ma abtin..dar cu siguranta a doua zi izbucnesc...si nici nu pot rade...ca stiu ca ceva rau se intampla si iar plang..si nu mai vreau..prefer sa fiu mereu trista..am motive de bucurie..stiu asta..dar nu pot nu ma simt impacata cu mine insami..vreau mai mult..vreau altceva

raulmaniac36.304 mesaje#174
ellla a scris:
E tarziu...ma simt ciudat si ma apuca plansul...de ce?...nu stiu...dar plang.

?...este o stare de instabilitate emotionala...insa,chiar si cei mai puternici dintre noi... :o:

raulmaniac36.304 mesaje#176
ellla a scris:
E tarziu...ma simt ciudat si ma apuca plansul...de ce?...nu stiu...dar plang.

:o:

Eu...nu pot plange, sunt mult prea cerebral

doar sufletul meu ....da nastere lacrimii calde,

ce incet,incet se prelinge pe obrazul de cristal.

...asa ca ella, nu mai plange!

by raul

flori de camp21.584 mesaje#177

cand ajungi la caaptul puterilor, plangi. cred ca este ceva firesc. sa stii ca te zbati, iti cauti motivatii, resurse pentru a merge cu incredere mai departe...renunti la lucruri mari pentru ca dezamagirile sa fie cat mai mici, te multumesti cu lucruri marunte..si totusi, din ceea ce ai avea nevoie ca sa reusesti a ramane la o linie de plutire vezi ca se alege praful...cand constati ca in fapt esti un 'mort viu' (cum spunea victor apostu in nu stiu ce topic)....cum sa nu plangi?????

realtv2.312 mesaje#178

am plans putin mai devreme..de prostuta cred..simteam ca am gresit cu ceva pentru ca l-am facut sa sufere dar simteam ca trebuia sa stie cum ma simt si eu si ca nu pot trece peste anumite lucruri..

cred ca se adunasera mai multe si eram tare tensionata...nu am mai plans de mult

florindruc21 mesaje#179

e bine plinsul pentru ca te descarci de unele chest si cine poate sa plinga sa plinga

← Înapoi la Coltul trist