Plangeti?

Nu plang. Aproape deloc.

am luat si eu the cure-the last day of summer....imi place ;)

piscotel a scris:

eu plang mai mereu..plang cand sunt nervoasa..plang cand ma supara cineva...plang cand supar p cineva...si mereu ma descarc asha..si dupa ce ma linistesc...ma apuca veselia si rad ;) ..

Te invidiez. Scapi mult mai usor de lucrurile care te apasa. Eu le rasucesc pe toate partile, apoi le iau de la capat, inca odata si inca odata si nu plang, chiar daca am lacrimile in gat. Ar fi mult mai usor daca as putea sa plang, dar... .

si mie imi vine sa plang!!!! Mereu dau de tipi mai mici decat mine. Este interesant, nu zic, DAR, vreau si eu un barbat matur!!!!!!!!!!!!!!

Hmmmmmm oare exista cineva care nu plange?Este imposibil sa nu existe persoana care nu plange!!

hello... acum o saptamana plangeam si chiar depasisem limite de timp, altfel spus nu ma mai puteam opri. asa am gasit "coltul trist"; cred ca m-a ajutat, macar sa pot sa merg putin mai departe. in rest inca plang, destul de des, de multe ori nici nu ma descarc, dar in cele mai bune cazuri reusesc sa "stresez" niste prieteni adevarati sa ma asculte si sa inventeze pe loc o multime de motive pentru care merita sa traiesti, sa mergi mai departe si sa zambesti.

Se spune ca daca zambesti atunci cand esti trist, iti poti "pacali" creierul ca totul e ok; e foarte posibil sa mearga asta; puteti incerca sa zambiti in fata oglinzii sau daca nu, incercati sa tineti un creion intre dinti ( e putin mai"dur", dar da rezultate). In general, nu e bine sa te convingi mereu si mereu ca nu trebuie sa pangi, chiar daca ai nevoie, la un moment dat se vor aduna mai multe si vei izbucni, se paote ca atunci sa fie mai rau. Personal am o parere destul de proasta despre cei care plang dandu-se in spectacol, de fata cu cat mai multa lume...au si eu motivele lor si felul lor de a fi. Oricum toti plangem, e chiar un semn inegalabil de incredere si curaj sa plangi de fata cu cel mai bun prieten... astfel cand va fi din ou soare pentru tine, o sa poti sta drept, sa privesti inainte cu capul sus, pe buzele tale sa fie un bobc de zambet iar de mana sa il ti pe cel cu adevarat aproape de tine, iar lacrimile din ochi vor fi doar urme uscate

arianna a scris:

Oricum toti plangem, e chiar un semn inegalabil de incredere si curaj sa plangi de fata cu cel mai bun prieten... astfel cand va fi din ou soare pentru tine, o sa poti sta drept, sa privesti inainte cu capul sus, pe buzele tale sa fie un bobc de zambet iar de mana sa il ti pe cel cu adevarat aproape de tine, iar lacrimile din ochi vor fi doar urme uscate :)

Hmm, frumos spus, dar doar atat. Eu nu pot sa plang. Incerc, dar nu pot. Nu am lacrimi, indiferent daca starea care o am ma impinge sa plang, nu pot. Nu stiu de ce. Nu am mai plans de luni de zile. Cred ca sa fie vreo jumatate de an. Nu pot, pur si simplu nu-mi vin lacrimile.

starfish a scris:

Eu nu pot sa plang. Incerc, dar nu pot. Nu am lacrimi, indiferent daca starea care o am ma impinge sa plang, nu pot.

destul de ... interesant. in orice caz, nu pare atat de rau. sunt multe alte metode de a te descarca, depinde foarte mult de fiecare (sa zicem ca de obicei, plansul e putin mai la indemana), poate nici viata tutor nu este atat de trista, sau atat de puternic emotionanta. sincer, sper sa nu ai ocazia sa plangi decat de fericire

arianna a scris:

destul de ... interesant. in orice caz, nu pare atat de rau. sunt multe alte metode de a te descarca, depinde foarte mult de fiecare (sa zicem ca de obicei, plansul e putin mai la indemana), poate nici viata tutor nu este atat de trista, sau atat de puternic emotionanta. sincer, sper sa nu ai ocazia sa plangi decat de fericire

:P

Mersi, dar nici de fericire nu pot sa plang.

Si daca nu ma descarc prin plans si sunt foarte nervoasa...apai....fereste-te. :) :P

si eu plang...la mine are intr-adevar functie de descarcare, pentru ca in rest sunt o persoana de un calm enervant cateodata pentru ceilalti, nu-mi amintesc sa fi ridicat vreodata vocea...dar evident se strang si in mine lucruri si uneori ma apuca din senin, apoi imi trece brusc. Nu-mi place sa fie nimeni in preajma cand ma apuca, consider plansul un lucru intim... de aceea nu ma pricep deloc sa consolez oamenii, mai bine fug cand cineva plange, chiar si prietena cea mai buna, sau mama... desi nu toata lumea vrea sa fie lasata in pace in asemenea situatzii, dar n-am ce face...