Cum va imaginati batranetea?

scriind,

adevarul e ca batranetea doar ne-o imaginam, iar cand o simtim pe pielea noasra ne ia prin surprindere.. e greu sa ai suflet tanar intr-un trup batran, dar asa trebuie sa fie :roll:

Ma uit la bunicuta mea ce curajoasa e, eu as muri de frica zilnic, sa stiu ce ma asteapta. iti trebuie o doza zdravana de curaj sa incepi si sa termini fiecare zi care mai trece, si doar o viata traita frumos iti mai poate aduce alinare.

Si imi mai inchipui condamnatii la moarte, am vazut asa un film de oscar, doamne cat curaj iti trebuie sa infrunti nefiinta, dupa ce te-ai obisnuit asa de bine sa traiesti si sa respiri, sa simti si sa fii tu atata timp, constient de ce ai devenit. Cand esti batran te rogi sa mai traiesti, te bucuri pentru fiecare zi binecuvantata. Cand esti tanar ignori cata bucurie poti simti traind si cat de amar e sa lasi totul in urma.

Dupa ce fiinta draga care mi-a fost ca o a doua mama a murit in niste chinuri ingrozitoare, a caror amintire inca ma tortureaza, am devenit o lasa. Nu pot sa mai visez atat de departe, nici macar la un final fericit.

Sper doar sa ma duc inaintea altor oameni dragi, pentru ca nu stiu cum as mai putea suporta si altele. Stiu ca "Dumnezeu nu ii da nimanui mai mult decat poate duce", stiu ca pot duce mult, si am dus totul fara calmante, fara psihologi si fara ca cineva sa inteleaga prin ce trec, dar pur si simplu mi-e greu sa cred ca as mai putea suporta astfel de lovituri. Imi doresc doar ca ceilalti sa fie sanatosi... si cand va fi sa fie, sa fie rapid si suferinta mea sa nu ii indurereze pe cei din jur. Sper ca nu imi doresc prea mult...

Athmy a scris:

adevarul e ca batranetea doar ne-o imaginam, iar cand o simtim pe pielea noasra ne ia prin surprindere.. e greu sa ai suflet tanar intr-un trup batran, dar asa trebuie sa fie

Asta pentru ca ignori viata in sine.

Daca in schimb ai realiza ca de cand te nasti, te indrepti catre moarte, si ai accepta-o ca pe ceva fieresc, atunci cand iti va sosi clipa, vei fi pregatit, si nu vei regreta nimic. Pentru ca ziua de azi, nu se mai intoarce!

Batranetea mea o vad, mult mai activa decat a multora, mult mai frumoasa si mai indestulata. Si extrem de lunga!

Eu nu pot sa ma vad imbatranind, mi-e greu sa accept un suflet care traieste intens, continuu si o inima cu sentimente puternice, controversate, dar plina de viata, intr-un corp decrepit, care nu ma mai poate ajuta sa traiesc si fizic lucrurile la aceiasi intensitate ... de aceea cred ca prefer sa traiesc intens si scurt, decat mult si nu la aceiasi intensitate, care evident este distructiva ...poate are si batranetea latura ei frumoasa, in mod sigur fiecare etapa in viata unei fiinte are asa ceva ... insa prefer sa skip that part.

Cyborg nemuritor.

Chiar ma gandeam zilele astea la batranete... si am ajuns la o concluzie... nu voi apuca sa fiu batrana...

Daca reusesc sa ajung la 50 de ani e bine... dar nu cred ca voi ajunge nici macar acolo...

INGROZITOARE!

Intr-o nava a extraterestrilor, ADN-ul fiindu-mi modificat pentru a trai vesnic. Pe peretele camerei se va afla o brosura: "1000 de locuri pe care trebuie sa le vizitezi inainte de sfarsitul lumii". Cred ca primul loc pe care il voi alege va fi Nebuloasa din Orion. Apoi, cu ADN-ul modificat, imi voi face in sfarsit o prietena.

Nu mi-o imaginez!