Casatorie dificila

Persoana care a deschis topicul,a mai intrat pe aici sa mai spuna ceva?sau a aruncat piatra si acum "zece intelepti "incearca sa o scoata?cred ca intre timp s-a impacat cu sotia au plecat sa sanius...

si ce , te oftici ?

Ravl a scris:

si ce , te oftici ?

Pai da,cand m-am hotarat si eu sa expun din mareata mea gandire....pentru cine?

Eu stiu una si buna, sotul lui vara-mea acum 5 ani ii zicea ca o iubeste, acum ii spune ca are boala vacii nebune.

joannahart a scris:

Cum spuneai, nu personificam

Asadar daca pentru el intorcerea la fosta ar fi o posibilitate sau daca el asta si-ar dori, nu are rost sa scriu eu n teorii ca sa il fac sa se gandeasca si la alte posibilitati. De aceea am intrebat, nu ca sa ii sugerez asta si nici pentru ca MIE mi s-ar parea o solutie. Nu sunt de acord cu sacurile peticite, supica reincalzita si alte asemenea "prescriptii".

Vreau sa intreb de ce fata nu a ramas cu mama ei.

Sper sa nu gasesti si in spatele "asteia" efecte intarziate.

A, sper ca iti place melodia..................

fetita mea a ramas cu mama ei, va dati seama ca nici un judecator nu mi-ar fi incredintat mie custodia copilului care avea pe atunci 7 ani

lixit a scris:

fetita mea a ramas cu mama ei, va dati seama ca nici un judecator nu mi-ar fi incredintat mie custodia copilului care avea pe atunci 7 ani

fosta ta sotie s-a recasatorit? daca ar fi singura ...ai avea curajul sa te intorci la ea?

Nici o clipa nu a fost in intentia mea de a deschide un topic doar de florile marului.

Povestea este adevarata si nu este "inflorita" cu nimic. Poate ca nu este completa, dar nu am putut reda 6 ani de casnicie in cateva randuri, sper ca ma intelegeti!

Eu stiu asa: am gresit clar cand am divortat si cand mi-am parasit copilul. Faptul ca mi-am parasit fetita m-a durut cel mai tare si inca ma mai doare. Am facut tot posibilul ca fetita mea sa treaca cat mai usor peste acest episod din viata mea. Abia dupa ce m-am despartit, dupa ce mi s-a limpezit mintea un pic, am aflat de fapt ca despartirea parintilor este o mare trauma pentru un copil. Si orice ai face, dar absolut orice fapta buna sau orice gest frumos fata de copil, trauma va ramane trauma. Si asta o stiu de la un psiholog.

Fosta mea sotie si-a refacut viata frumos si chiar m-am bucurat de acest lucru. Nu chiar de la inceput, a trecut si ea prin momente foarte grele. Am realizat ceva mai tarziu cat rau am putut sa-i fac si ei. Acum si-a refacut viata alaturi de un barbat (pe care l-am cunoscut si care e ok, cel putin pana acum) si ma bucur ca exista stabilitate in viata ei. Astfel exista stabilitate si in viata fetitei mele. Era foarte nasol daca fosta sotie nu isi refacea viata, in primul rand pentru fetita mea. Ar fi avut in fata, un exemplu nefericit de femeie care nu poate sa-si revina!

In contraexemplu, tatal fetitei mici (deci a actualei mele sotii) este un individ care nu a mai legat o relatie stabila cu cineva, traieste intr-o cocina de casa si nu inceteaza sa o manipuleze si sa o invete pe cea mica tot felul de tampenii. Fetita cea mica, povesteste despre taica-su cu un fel rusine, un fel de regret ca "nu-i si el un om normal. ca toti oamenii"-astea sunt cuvintele ei. Intr-un anume fel, o iubesc si pe cea mica, in 6 ani s-a legat un fel de prietenie intre noi. Dar pe de alta parte, suntem foarte diferiti, nu ne leaga nimic, iar cateodata chiar ma considera vinovat de despartirea parintilor ei. Lucru de care clar nu ma simt vinovat. Ma simt vinovat de multe alte lucruri, dar de asta NU!

Ce sa mai completez, pentru a fi o imagine mai apropiata de realitate? Nu m-as intoarce niciodata la fosta sotie, asta e clar. Indiferent cum s-ar pune problema si cum s-ar reface legatura, sunt sigur ca incredere nu mai poate fi!

Sa revin la actuala sotie! Va spun acum foarte clar, si sunt lucid 100%, ca a vrut sa-l pedepseasca pe fostul ei sot. Individul ala era si este foarte greu de suportat (si asta o spun eu dpdv al unui barbat): infatuat, mistocar de bucuresti, plin de sine, violent verbal si fizic, anturaj dubios, pe de alt parte un tip bine facut, aratos, dupa care intorc femeile capul, din familie buna. Culmea este ca femeile iubesc astfel de barbati. Si ca sa va mai dau un indiciu: sotia mea era studenta cand l-a cunoscut pe individ. ea venita de la tara, iar el baiat de bucuresti. Individul a zis intotdeauana ca femeia trebuie sa stea la cratita, sa-l spele pe barbat si sa creasca copii. Bai, dar nu stiu cum se face, femeile iubesc astfel de barbati. Parca le place sa fie din cand in cand ciomagite, pe cuvantul meu.

Eu am stiut de la bun inceput toata povestea ei si mi-a spus de multe ori (asta pe la inceputuri) ca eu sunt cu totul altfel: tandru, ocrotitor, atent etc. Sa dea naiba daca trebuie sa fii astfel ca barbat. Hai sa va spun si de ce!

Individul, dupa divort, a schimbat registrul: era numai lapte si miere pe la telefon (va dati seama ca suna pentru a vorbi cu fetita lui, are dreptul la vizite saptamanale), cum sa va spun...bai era o suferinta in capul lui...exact ce poate indupleca orice femeie (intre noi fie vorba, eu cred ca multe femei i-au cazut in brate cu povestea lui lacrimogena, era un afemeiat oricum).

Pe de alta parte, va dati seama, voi ce sunteti casatoriti, ca 6 ani de casnicie mai implica si rutina, nervi, plictiseala, certuri, nu? Bai si cand ne certam, nu o spune direct in fata, dar mi-o arunca asa din lateral "ca mai bine stateam in nefericirea mea, asa cum era inainte de a te cunoaste"!!!

Pai cum era inainte de a ne cunoaste? Nu era iadul pe pamant? Sunt barbat, poate ca sunt mai fioros cand ma incrunt sau ridic vocea, dar nu am jignit, nu am injurat, nu am ridicat mana si nu am facut-o sa se simta ultimul om de pe pamant. Sincer eu nu inteleg nimic din casnicia mea. Imi pare rau pentru mine ca mi-am neglijat in primul rand viata profesionala, am decazut mult de tot in ultimii ani. In schimb dpdv al carierei, sotia mea o duce foarte bine. O spun de pe acum carcotasilor, ca asta e un lucru care ma bucura!! Si oricum, asta ar fi o alta poveste foarte lunga, eu am ajutat-o foarte mult in cariera ei! De la statutul de angajata la firma la care lucram amandoi (unde eu eram directorul general, iar ea o simpla angajata), am sprijinit-o si incurajat-o astfel incat acum are propria ei firma si poate spune ca este implinita profesional.

Nu vreau sa mai trec inca o data printr-un divort, va spun eu ca este o experienta urata, dar nici nu vreau sa jung un ratat (in primul rand pentru fetita mea!) Nu stiu sa va spun daca o mai iubesc sau nu, este ciudat!

Urmand ilustrul exemplu dat de Lilisor, am scris unei maici. Daca vrei iti dau adresa.

Ioooooo, zic ca ti-e ciuda pe ex.....esti gelos, esti cu raca.....whatever.....Tot te vei impaca....

Sau iti poti lua si o amanta.

red2shoes a scris:

fosta ta sotie s-a recasatorit? daca ar fi singura ...ai avea curajul sa te intorci la ea?

Nu e vorba de curaj aici. Si ca sa-ti raspind...nu m-as intoarce la ea. Nici nu vreau lucrul asta si nici nu e sanatos. Un pahar spart nu mai poate fi lipit inapoi!

Si nu s-a recasatorit, desi are o relatie satbila.

Eu nu ascund faptul ca am fost un fraier. Daca nu vroiam necazuri, nu trebuia sa ma bag in casa altora. Trebuia sa fug cat ma tin picioarele. Eu zic ca e de invatat si pentru altii, ce am povestit eu aici. Problema mea este prezentul, ca sa fac acum? Am spus ca nu mai vreau sa trec printr-un divort...daca unora li se pare subiect de bataie de joc, de fapt e problema lor...ce sa mai vorbim...

Povestea este ciudata, oamenii in general sunt ciudati si aici ma includ si pe mine. Undeva pe traseul celor 6 ani, am scapat haturile. Am spus si o repet, povestea a inceput frumos, pana la urma este o poveste de dragoste...dar vedeti voi, viata bate filmul! Ce trebuie sa fac acum, asta e intrebarea!