Avortul, contraceptia, etc

Orlando_Sorin a scris:

1. Contraceptia nu inseamna avort. Metodele naturale sunt sigure si nu dauneaza (prezervativul, coitul intrerupt si controlul ejacularii (vezi pe la tantra yoga ca sunt chestii practicate de mult daca invatatura Bisericii te deranjeaza) calendarul etc). Eu practic coitul intrerupt de pe la 18 ani cu 3 neveste pana acuma si nici una nu a avut vreun avort iar cand mi-am propus sa am copil l-am conceput in prima incercare. Asa ca daca nu stii mai intreaba.

Momentan nu ma da pe spate vreo enigma in ceea ce priveste contraceptia si nici nu ma doboara curiozitatea de a sti 100% daca contraceptia sau vreun anume fel de contraceptie a fost vreodata agreata de biserica sau, in vechime, de cele sfinte.

Pt ca contraceptia este CONTRA VIETII.

Deci, pornind de la faptul ca, sa zicem, nu ai cunostinte biblice de nici un fel si ca nu apartii nici unei biserici, insusi termenul iti spune ca este contra conceptiei.

Ori Dumnezeu nu ne vrea contra VIETII, ci dimpotriva, PRO VIATA.

Nu scrie nciaieri in Biblie despre contraceptie, cum nu scrie de branza feta.

Dar se presupune, se poate deduce ca contraceptia nu are cum sa fie decat cel mult tolerata de biserica.

Si inca ceva: atata timp cat contraceptia nu permite fecundarea, poti spune ca na, asta e ...nu ai omorat nimic.

Dar in cazul steriletului, fecundarea are loc si imediat dupa steriletul omoara embrionul. Deci se poate spune ca este un avort la care femeia participa oricum, mai mult sau mai putin din nestiinta.

Si la fel se presupune ca se intampla si in cazul pilulelor (nu am citit prea multe si nici asta nu ma intereseaza).

De fapt, nu-s interesata de nici o metoda de contraceptie momentan.

Coitul intrerup, ca si metoda calendarului - logic - nu permit fecundarea.

Dar asta nu ma convinge pe deplin ca nu este pacat sa faci asta dar, personal, nici nu ma intereseaza aspectul asta, avnad in vedere ca fac parte din tagma femeilor care nu-si doresc decat un anumit nr de copii, nu cati vrea Dumnezeu, adica DA, ma pun cumva contra a ceva ce eu nu cunosc si poate ca Dumnezeu vrea ca eu sa fac 14 copii, dar eu nu vreau.

Orlando_Sorin a scris:

3. Avortul ramane in schimb o crima indiferent cum se cheama iar impotriva crimei nu ai cum sa nu te inversunezi. Nu exista scuze pentru avort. Nici macar nestiinta intrucat in secolul asta oricine poate sa se informeze (deci nu mai merge cu nu am stiut).

Asta inseamna ca partea cu steriletul si pilulele raman un fapt concret: cine nu stie ca a avortat de atatea ori, va sti de acum incolo.

Enki a scris:

SI daca scrie pe sfaturi ortodoxe ca anticonceptionalele ar fi avortive, asta face sa fie adevarat? Adica e site cu informatii medicale, nu doar cu supozitii ale unor popi pe care ii preocupa prea tare cat sex fac altii? Parintele Tanase e medic?

Daca ai curioziratea sa te interesezi pe un site redactat de medici sau de ce nu chiar intreband un medic, ai sa vezi ca nu sunt inventii sau presupuneri. Credeam ca in ziua de azi, cu atata acces la informatii, toata lumea stie aceste lucruri.

Enki a scris:

Ce se intampla atunci cand un embrion este congelat? Ce se intampla cu sufletul lui? Daca spui ca momentul conceperii este ceva sa zicem "mistic" prin venirea sufletului, atunci acelasi lucru se intampla si la fertilizarea in vitro?

Evident, e acelasi lucru. Nimeni nu a spus ca fertilizarea in vitro ar fi acceptabila din acest punct de vedere. Se merge pe principiul "sa plantam cateva seminte, sa vedem care se prinde". Dupa care unele se prind si altele nu, sau mor pe la jumatatea drumului... Cu ce ii face asta pe copiii morti in urma acestei proceduri mai putin importanti decat cei care se dezvolta si se nasc, cu ce ii face diferiti? Din pacate ei sunt adesea priviti de societate ca fiind "pagube colaterale".

Enki a scris:

Pai ca il aproba ca nu il aproba, se nasc copii cu el. Copii cu suflet. Ce zice biserica despre asta?

Ideea e ca suflet au toti cei creati "in eprubeta", fie ca ajung sa se nasca sau nu. Dar cand sarcina e dusa la bun sfarsit, copilul e vazut ca un "copil cu suflet", iar cand nu, e vazut ca o adunatura de celule, un produs al unei proceduri nereusite. Diferenta morala dintre o sarcina "normala" pierduta si cazurile cand aceasta procedura nu reuseste e ca aici copiii sunt special creati pentru asta, in cunostinta de cauza, stiind riscurile implicate.

Ca si in cazul avortului, oamenii se disculpa pe motiv ca nu e un copil ca cel din fasa, un om in miniatura, ci doar o celula sau un conglomerat de celule, asta fiind, fireste, ce se vede. Este insa un copil; materialul genetic e complet, nu-i lipseste nimic. E insusi pruncul din fasa, doar ca la o alta varsta, la care imaginea lui e asociata cu ceva imposibil de identificat.

Enki a scris:

Da, are viata. Dar si un spermatozoid are viata. Se misca, este viu. Si nu se plange nimeni de genocid atunci cand mor. SI nici nu pune semnul egal intre spermatozoid si om nascut. Un embrion nu are ce este necesar pentru a trai independent. Are doar potentialul. A avea potentialul nu este totuna cu a avea capacitatea. Iar o femeie nu poate fi obligata sa serveasca drept incubator, trecand peste vointa sau capacitatea ei de a face acest lucru. Primeaza drepturile unei persoane in fata drepturilor unei potentiale/viitoare persoane. Asa este normal.

Un spermatozoid nu se transforma intr-un om de unul singur. Din punct de vedere genetic, omul este la fel, de cand e conceput si pana moare; diferenta e in ceea ce se vede.

Instinctul matern, iubirea fata de copil, desi evident nu simtite de toata lumea, sunt de necontestat in fibra societatii, in firea omului. Mama nu e un simplu incubator. Va sa zica, un copil dorit si unul nedorit, desi se afla in acceasi situatie, nu trebuie sa se bucure de aceleasi drepturi?

Sa spunem ca o mama concepe odata si isi doreste copilul. Il vede ca pe o minune, se gandeste cu dragoste la faptura din pantece, urmarindu-i evolutia, simtind cu fiori fiecare miscare a lui. Il naste, il creste, ii ofera toata afectiunea. Ceea ce e natural, uman. Apoi concepe a doua oara, si nu isi doreste copilul. Cu ce constiinta intrerupe ea sarcina, stiind cum fusese prima data? Cu ce constiinta face ea diferenta intre primul copil si al doilea, incat pe al doilea sa-l poata omori?

Asa cum femeia are drepturi, ea are si responsabilitati. Cum ar fi aceea de a evita o sarcina nedorita. Are raspunderea, inclusiv fata de sufletul si corpul ei, de a nu se vedea intr-o dilema atat de grava doar pentru o placere fizica de o jumatate de ora. Daca si-a desfacut picioarele, scuza-mi exprimarea, a facut-o cu buna stiinta (in cele mai multe cazuri) si ar trebui sa-si asume raspunderea.

La fel si barbatul. Insa in cele din urma decizia ucigasa ii apartine femeii, pentru ca nu poate fi fizic constransa sa faca avort ( in general, nu in cazuri speciale cum e China de ex). Barbatul te poate parasi, te poate minti, te poate amagi ca te va sustine; totul trebuie luat in calcul. Atata timp cat tu ca femeie te hotarasti in sufletul tau ca nu vrei sa faci aceasta crima niciodata, nimeni nu te poate obliga, nici barbatul, nici familia. N-ar trebui sa primeze fiintei nevinovate din pantece nici relatia, nici legaturile cu familia, pentru ca oricine ameninta o femeie insarcinata pentru a o obliga sa faca avort are un caracter cel putin indoielnic.

WinoStonehead a scris:

Asa cum femeia are drepturi, ea are si responsabilitati. Cum ar fi aceea de a evita o sarcina nedorita. Are raspunderea, inclusiv fata de sufletul si corpul ei, de a nu se vedea intr-o dilema atat de grava doar pentru o placere fizica de o jumatate de ora. Daca si-a desfacut picioarele, scuza-mi exprimarea, a facut-o cu buna stiinta (in cele mai multe cazuri) si ar trebui sa-si asume raspunderea.

La fel si barbatul. Insa in cele din urma decizia ucigasa ii apartine femeii, pentru ca nu poate fi fizic constransa sa faca avort

Total de acord !

Dar daca ar exista si mame/parinti responsabili care sa isi invete progeniturile de sex feminin treaba cu evitarea sarcinii, partea cu cracii desfacuti concomitent cu asumarea de responsabilitati, bine ar fi. Si si mai bine ar fi pt omenire daca atat fetele, cat si baietii, inca din preadolescenta ar fi sfatuiti corect la ce sa se raporteze intr-o relatie de prietenie ce va deveni ulterior una de iubire. Sa-i invete elemente de baza in alegerea si stabilirea unei relatii sanatase.

Mda....cum spun eu: deocamdata TEXTE.

WinoStonehead a scris:

Daca ai curioziratea sa te interesezi pe un site redactat de medici sau de ce nu chiar intreband un medic, ai sa vezi ca nu sunt inventii sau presupuneri. Credeam ca in ziua de azi, cu atata acces la informatii, toata lumea stie aceste lucruri.

Atunci asta sa faci si tu: informeaza-te cum functioneaza pastilele anticonceptionale. Si fa lucrul asta de pe prospectul lor sau de pe siteurile de educatie sexuala, nu de pe sfaturi ortodoxe.ro

WinoStonehead a scris:

Evident, e acelasi lucru. Nimeni nu a spus ca fertilizarea in vitro ar fi acceptabila din acest punct de vedere. Se merge pe principiul "sa plantam cateva seminte, sa vedem care se prinde". Dupa care unele se prind si altele nu, sau mor pe la jumatatea drumului... Cu ce ii face asta pe copiii morti in urma acestei proceduri mai putin importanti decat cei care se dezvolta si se nasc, cu ce ii face diferiti? Din pacate ei sunt adesea priviti de societate ca fiind "pagube colaterale".

Ideea e ca suflet au toti cei creati "in eprubeta", fie ca ajung sa se nasca sau nu. Dar cand sarcina e dusa la bun sfarsit, copilul e vazut ca un "copil cu suflet", iar cand nu, e vazut ca o adunatura de celule, un produs al unei proceduri nereusite. Diferenta morala dintre o sarcina "normala" pierduta si cazurile cand aceasta procedura nu reuseste e ca aici copiii sunt special creati pentru asta, in cunostinta de cauza, stiind riscurile implicate.

Nu asta am intrebat, dar ai tinut musai sa iti spui poezia. Daca un embrion obtinut prin FIV are suflet, eu am intrebat ce se intampla cu sufletul acela atunci cand embrionul este congelat pentru a fi folosit pe viitor.

WinoStonehead a scris:

Ca si in cazul avortului, oamenii se disculpa pe motiv ca nu e un copil ca cel din fasa, un om in miniatura, ci doar o celula sau un conglomerat de celule, asta fiind, fireste, ce se vede. Este insa un copil; materialul genetic e complet, nu-i lipseste nimic. E insusi pruncul din fasa, doar ca la o alta varsta, la care imaginea lui e asociata cu ceva imposibil de identificat.

Un spermatozoid nu se transforma intr-un om de unul singur. Din punct de vedere genetic, omul este la fel, de cand e conceput si pana moare; diferenta e in ceea ce se vede.

Atata timp cat nu poate trai in afara uterului, si depinde de femeie ca sa traiasca, e decizia ei. Apropo de suflet, dca intra in corp la conceptie, de unde stie ce fel de suflet sa intre, de femeie sau de barbat? Sau de unde stiu sufletele sa intre doua inca de la conceptie atunci cand vor fi gemeni? Dar cate suflete sunt cand avem siamezi? Dar cand avem fetus in fetu?

WinoStonehead a scris:

Instinctul matern, iubirea fata de copil, desi evident nu simtite de toata lumea, sunt de necontestat in fibra societatii, in firea omului. Mama nu e un simplu incubator.

Ba da, la asta se incearca sa se reduca femeia atunci cand ii se impune sa faca ceva ce nu doreste. Stiai ca in China femeile sunt obligate de cele mai multe ori sa avorteze al doilea copil, sau daca copilul este fata sunt impinse la avort de catre familii? E oribil, nu? La fel este si cand o obligi sa se transforme in incubator si sa aduca pe lume copii pe care nu ii doreste.

WinoStonehead a scris:

Va sa zica, un copil dorit si unul nedorit, desi se afla in acceasi situatie, nu trebuie sa se bucure de aceleasi drepturi?

Sa spunem ca o mama concepe odata si isi doreste copilul. Il vede ca pe o minune, se gandeste cu dragoste la faptura din pantece, urmarindu-i evolutia, simtind cu fiori fiecare miscare a lui. Il naste, il creste, ii ofera toata afectiunea. Ceea ce e natural, uman. Apoi concepe a doua oara, si nu isi doreste copilul. Cu ce constiinta intrerupe ea sarcina, stiind cum fusese prima data? Cu ce constiinta face ea diferenta intre primul copil si al doilea, incat pe al doilea sa-l poata omori?

Dar acel al doilea copil, nu are si el dreptul sa vina pe lume DORIT si IUBIT?

WinoStonehead a scris:

Asa cum femeia are drepturi, ea are si responsabilitati. Cum ar fi aceea de a evita o sarcina nedorita. Are raspunderea, inclusiv fata de sufletul si corpul ei, de a nu se vedea intr-o dilema atat de grava doar pentru o placere fizica de o jumatate de ora. Daca si-a desfacut picioarele, scuza-mi exprimarea, a facut-o cu buna stiinta (in cele mai multe cazuri) si ar trebui sa-si asume raspunderea.

La fel si barbatul. Insa in cele din urma decizia ucigasa ii apartine femeii, pentru ca nu poate fi fizic constransa sa faca avort ( in general, nu in cazuri speciale cum e China de ex). Barbatul te poate parasi, te poate minti, te poate amagi ca te va sustine; totul trebuie luat in calcul. Atata timp cat tu ca femeie te hotarasti in sufletul tau ca nu vrei sa faci aceasta crima niciodata, nimeni nu te poate obliga, nici barbatul, nici familia. N-ar trebui sa primeze fiintei nevinovate din pantece nici relatia, nici legaturile cu familia, pentru ca oricine ameninta o femeie insarcinata pentru a o obliga sa faca avort are un caracter cel putin indoielnic.

Ce gandire e asta: si-au desfacut picioarele, acum sa suporte consecintele? Adica ce, e o pedeapsa, le pedepsesti impunandu-le o sarcina nedorita pentru ca si-au desfacut picioarele, sau cum? Da, corect, avortul ar trebui sa fie decizia NUMAI SI NUMAI A FEMEII. Nu ca a impins-o de la spate, familia, nu ca nu vrea barbatu', nu ca ce spun vecinii, societatea. Femeia singura stie mai bine decat toti ceilalti ce poate sa faca, daca vrea sa faca sau daca nu. Nu cred ca este o decizie usoara pentru nici o femeie sa faca avort, desi am vazut femei care au povestit foarte senine cate avorturi au facut ele la viata lor. Poate era doar o aparenta, nu stiu, dar mi se pare inacceptabil sa nu inveti din propriile greseli, si sa le repeti de zeci de ori.

Daca imi place sa ma urc pe munte, trebuie sa fiu constienta ca acest lucru imi face placere, dar, daca nu ma echipez cum trebuie, este si riscant pentru viata. Deci, imi asum consecintele si ma incalt cu bocanci. Daca am cap, doar ca sa ma coafez, o sa merg cu pantofi cu tocuri si tot ce se va intampla ulterior , se va intampla din prostia si pe raspunderea mea.

Asa si aici, o femeie care isi desface picioarele, trebuie sa tina minte ca actul sexual aduce si placere, dar este si un potential act de creatie ( a unei noi vieti) si daca nu asta e scopul pentru care se implica in el....a cui crezi ca e raspunderea pentru efectele colaterale?

Daca in familiile noastre si la scoala s-ar acorda mai multa atentie educarii simtului responsabilitatii pentru propriile fapte, nu am mai trai intr-o lume atat de bolnava si autodistructiva!

Enki a scris:

Atunci asta sa faci si tu: informeaza-te cum functioneaza pastilele anticonceptionale. Si fa lucrul asta de pe prospectul lor sau de pe siteurile de educatie sexuala, nu de pe sfaturi ortodoxe.ro

M-am informat de pe numeroase site-uri, exact ceea ce iti spuneam mai sus, fara nici o legatura cu religia. Pe prospect doar n-o sa scrie asta, sau cel putin nu in termeni pe care sa-i inteleaga majoritatea, ca doar vor sa ti le vanda!

Enki a scris:

Nu asta am intrebat, dar ai tinut musai sa iti spui poezia.

Vezi ca...you're starting to get personal and I don't take too kindly to that

Daca nu ti-am inteles intrebarea imi cer scuze, dar asta nu inseamna ca am scris ceva numai de dragul de a o face.

Enki a scris:

Atata timp cat nu poate trai in afara uterului, si depinde de femeie ca sa traiasca, e decizia ei. Apropo de suflet, dca intra in corp la conceptie, de unde stie ce fel de suflet sa intre, de femeie sau de barbat? Sau de unde stiu sufletele sa intre doua inca de la conceptie atunci cand vor fi gemeni? Dar cate suflete sunt cand avem siamezi? Dar cand avem fetus in fetu?

Nu iti pot oferi alt raspuns decat ca sufletul este dat de Dumnezeu; nu cred ca trebuie sa ni-l imaginam "intrand" in corp la propriu, asta e ca si cum am spune ca Dumnezeu e un batranel cu barba alba. Cum anume se intampla asta fireste ca nu stiu sa-ti explic, doar nu e ceva vizibil.

Enki a scris:

Ba da, la asta se incearca sa se reduca femeia atunci cand ii se impune sa faca ceva ce nu doreste. Stiai ca in China femeile sunt obligate de cele mai multe ori sa avorteze al doilea copil, sau daca copilul este fata sunt impinse la avort de catre familii? E oribil, nu? La fel este si cand o obligi sa se transforme in incubator si sa aduca pe lume copii pe care nu ii doreste.

Da, stiam, e absolut oribil. Nu poti compara in nici un fel cele doua situatii; nu ma apuc sa explic de ce, pentru oricine altcineva e evident.

Enki a scris:

Dar acel al doilea copil, nu are si el dreptul sa vina pe lume DORIT si IUBIT?

Eu vorbeam de al doilea pe care-l concepe, nu al doilea pe care-l vrea. Adica pe sistemul "pe asta-l las, pe asta nu"?

Cu ce se deosebeste, la propriu, un copil de altul, de ce unul sa traiasca si celalalt sa moara? Cine suntem noi sa ne jucam cu vietile altora prin a hotara cine traieste si cine moare?

Enki a scris:

Ce gandire e asta: si-au desfacut picioarele, acum sa suporte consecintele? Adica ce, e o pedeapsa, le pedepsesti impunandu-le o sarcina nedorita pentru ca si-au desfacut picioarele, sau cum?

Ti se pare ca nu e destul de grav, ti se pare ca au dreptul sa omoare un om pentru au vrut sa se tavaleasca si dupa aceea nu isi asuma responsabilitatea...? Daca asta le da viata peste cap, atunci se pedepsesc ele singure, n-o face nimeni altcineva. Da, evident, sa le suporte. Ce sunt oamenii, animale, li se urca hormonii la cap si trebuie sa se imperecheze dupa sura, ca altfel nu se poate, indiferent de consecinte? Nu stiu daca esti mama, daca ai simtit cum creste o viata in tine si pe urma poti sa mai scrii asa ceva.

Enki a scris:

Ce gandire e asta: si-au desfacut picioarele, acum sa suporte consecintele? Adica ce, e o pedeapsa, le pedepsesti impunandu-le o sarcina nedorita pentru ca si-au desfacut picioarele, sau cum? Da, corect, avortul ar trebui sa fie decizia NUMAI SI NUMAI A FEMEII. Nu ca a impins-o de la spate, familia, nu ca nu vrea barbatu', nu ca ce spun vecinii, societatea. Femeia singura stie mai bine decat toti ceilalti ce poate sa faca, daca vrea sa faca sau daca nu. Nu cred ca este o decizie usoara pentru nici o femeie sa faca avort, desi am vazut femei care au povestit foarte senine cate avorturi au facut ele la viata lor. Poate era doar o aparenta, nu stiu, dar mi se pare inacceptabil sa nu inveti din propriile greseli, si sa le repeti de zeci de ori.

Aici gresesti, Enki. Chiar daca intr-un act sexual sunt implicate doua persoane, esti obligat (sau ar trebui sa fii) de respectul de sine, sa te protejezi. Faptul ca nu iti impui, ca femeie, punctul de vedere: ca nu vrei sex fara prezervativ etc, asta este doar pura prostie. Nici macar nu conteaza ca partenerul (sau partenera) este dispus fara, mergand pe principiul "hai ca merge si asa, nu ni se va intampla noua", tu trebuie sa te aperi pe tine. (de o sarcina nedorita sau bts)

@ Masha and @ Nightwish:

Pai eu ce incerc sa spun? Sa se protejeze, sa foloseasca metode anticonceptionale, nu sa faca avort dupa avort. Dar cand incep unii cu: pastilele nu sunt bune, steriletul nu e bun, prezervativul nu e bun e pacat, coitus interruptus e pacat in opinia unor ortodocsi, si altele, ce sa mai faca femeia aia? Sa faca avort, nu e bine, sa se protejeze, iar nu e bine. Sa se vina cu o solutie, nu doar cu acuze.

In cazul violului, incestului, sau cand sanatatea mamei este pusa in pericol de o eventuala nastere, Biserica accepta avortul, in rest este interzisa si se socoate pacat capital.

WinoStonehead a scris:

M-am informat de pe numeroase site-uri, exact ceea ce iti spuneam mai sus, fara nici o legatura cu religia. Pe prospect doar n-o sa scrie asta, sau cel putin nu in termeni pe care sa-i inteleaga majoritatea, ca doar vor sa ti le vanda!

Atunci daca esti atat de bine informata inseamna ca iti dai seama ca posibilitatea ca absolut toate piedicile puse in calea conceptiei sa dea rateu, si sa mai si coincida acest rateu cu perioada cand femeia ovuleaza (daca ovuleaza), si fecundarea chiar sa aiba loc (ca sunt femei care ovuleaza constant ca un ceas elvetian si tot nu raman) este undeva la 0,1-0,5%.

WinoStonehead a scris:

Vezi ca...you're starting to get personal and I don't take too kindly to that :)

Daca nu ti-am inteles intrebarea imi cer scuze, dar asta nu inseamna ca am scris ceva numai de dragul de a o face.

Pai intrebarea mea era foarte clara. Si vad ca nu mi-ai putut raspunde la ea.

WinoStonehead a scris:

Da, stiam, e absolut oribil. Nu poti compara in nici un fel cele doua situatii; nu ma apuc sa explic de ce, pentru oricine altcineva e evident.

Sunt perfect comparabile. In ambele cazuri se trece peste dreptul femeii de a decide ce face cu corpul EI. Daca il pune la dispozitia unei noi sarcini sau nu.

WinoStonehead a scris:

Eu vorbeam de al doilea pe care-l concepe, nu al doilea pe care-l vrea. Adica pe sistemul "pe asta-l las, pe asta nu"?

Cu ce se deosebeste, la propriu, un copil de altul, de ce unul sa traiasca si celalalt sa moara? Cine suntem noi sa ne jucam cu vietile altora prin a hotara cine traieste si cine moare?

Si eu tot de al doilea copil conceput vorbeam, daca primul copil a venit pe lume pentru ca a fost dorit si iubit, al doilea de ce sa vina pe lume nedorit si neiubit?

WinoStonehead a scris:

Ti se pare ca nu e destul de grav, ti se pare ca au dreptul sa omoare un om pentru au vrut sa se tavaleasca si dupa aceea nu isi asuma responsabilitatea...? Daca asta le da viata peste cap, atunci se pedepsesc ele singure, n-o face nimeni altcineva. Da, evident, sa le suporte. Ce sunt oamenii, animale, li se urca hormonii la cap si trebuie sa se imperecheze dupa sura, ca altfel nu se poate, indiferent de consecinte? Nu stiu daca esti mama, daca ai simtit cum creste o viata in tine si pe urma poti sa mai scrii asa ceva.

Nu toate femeile care raman insarcinate fara sa isi doreasca asta "se imperecheaza dupa sura" ca sa te citez. Numai prin faptul ca generalizezi aiurea ai jignit. Si da sunt mama de doi. Si totul tine de sentimentul fiecarei femei cand trece prin aceasta experienta, este o traire subiectiva si nu o poti impune altcuiva. Daca eu m-am simtit fericita si m-am bucurat de fiecare miscare si sughit in burtica, nu inseamna ca am dreptul sa ii spun altei femei ce sa simta si sa o condamn ca simte altceva, pentru ca nu isi doreste copilul, sau ca ii e teama, groaza si il uraste si vrea sa scape de el, nu am dreptul sa o oblig sa faca ceva doar pentru ca eu am simtit ca pe o experienta frumoasa faptul ca astepti un copil.

Raffaello_Venutti a scris:

In cazul violului, incestului, sau cand sanatatea mamei este pusa in pericol de o eventuala nastere, Biserica accepta avortul, in rest este interzisa si se socoate pacat capital.

Biserica nu accepta nici un fel de avort in primele 2 cazuri, nu stiu de al treilea, dar ma indoiesc. Mai rau insa e ca biserica nu accepta nici un fel de contraceptie, si dupa aia striga in gura mare ca de ce se fac atatea avorturi. :)