Probleme de relationare pentru un copil

Picksy a scris:

Aha, deci tu i-ai explica copilului ca el poate sa fie suparat numai pe hotul care ar veni la voi... nu la vecini...

Vecinul probabil nu a incuiat usa la ambele iale.

Vai de mine, cum sa invat eu copilul pe cine poate sa fie suparat sau nu Ma astept sa invete singur din experienta.

Acuma, nu stiu daca textele mele sunt bune chiar si pentru adulti; vad ca la tine n-au mers...

Cred ca adultii le-ar putea folosi (cel mult) tot ca povesti pentru copii... :roll:

Da, teoretic nu vad niciun motiv ca hotu sa dea spargere la vecini si copilul meu sa fie suparat din cauza asta ;) Bine, daca are vreo inclinatie de politist si vrea sa prezinte o justificare pentru entuziasmul combatant care il apuca, poate sa pretinda asta. (The workings of karma are deep... :) )

Franco222 a scris:

Da, teoretic nu vad niciun motiv ca hotu sa dea spargere la vecini si copilul meu sa fie suparat din cauza asta Bine, daca are vreo inclinatie de politist si vrea sa prezinte o justificare pentru entuziasmul combatant care il apuca, poate sa pretinda asta. (The workings of karma are deep... ;) )

Bine, bine...admit ca depinde si cum sunt parintii...s-ar putea sa se bucure ca au venit hotii la vecini... :roll:

Picksy a scris:

Bine, bine...admit ca depinde si cum sunt parintii...s-ar putea sa se bucure ca au venit hotii la vecini...

Da...si inchipuieste-ti cum e sa ii spui copilului ca "acela este un lucru rau"... cu un ranjet larg pe fata :roll:

lorelai1907 a scris:

am un nepotel de sase anisori,singur la parinti,care are o problema in a se relationa cu ceilalti copii de la blocul unde locuieste.acestia sunt rautaciosi si nu joaca corect nici un joc.baiatul se consuma foarte mult,deoarece sora mea l-a invatat sa fie o persoana corecta si cu bun simt fata de ceilalti.

ce a gresit? deoarece nepotul meu nu e ca ceilalti copii.in final,dupa ce incearca sa ii convinga ca intr-un joc trebuie sa respecti niste reguli,nimeni nu mai vrea sa joace cu el.

si vine amarat la noi,iar noi nu stim ce sa ii spunem si cum sa procedam....pt ca la randul nostru,si noi am avut probleme asemanatoare in copilarie. sa il invatam sa triseze si el?

Eu as zice ca nu e tocmai potrivit anturajul acela. Nu cred ca e de ajuns sa relationeze cu oricine... Nici macar sa invete sa triseze ca sa fie acceptat... De ce sa fie de vina el? De vina e grupul acela de copii... Alti copii 'normali' cu care sa se poata juca nu se pot gasi?

Cavalerul_Jedi a scris:

asta e utopic...

Cred ca cel mai simplu ar fi sa-i fie explicat ca viata nu e corecta cu nimeni.... :roll: si ca ar trebui sa se obisnuiasca cu asta... si sa-i accepte pe cei din jur asa cum sunt.... sa-si pastreze integritatea indiferent de alegerile pe care cei din jur le fac.

Cred ca tocmai a invatat, de data asta din experienta proprie, ca unii oameni triseaza. Foarte bine, daca baga la cap poate ca va evita alte dezamagiri ulterioare. Dar cata vreme el alege sa nu triseze, raman la parerea ca ar trebui sa isi faca alt grup de prieteni, pentru ca nu se poate bucura de joaca cu copiii vecinilor.

Justine_ a scris:

Cred ca tocmai a invatat, de data asta din experienta proprie, ca unii oameni triseaza. Foarte bine, daca baga la cap poate ca va evita alte dezamagiri ulterioare. Dar cata vreme el alege sa nu triseze, raman la parerea ca ar trebui sa isi faca alt grup de prieteni, pentru ca nu se poate bucura de joaca cu copiii vecinilor.

Poate fi o experienta folositoare. Si intr-adevar, ar trebui sa fie lasat sa aleaga daca mai vrea sa se joace cu acei copii sau nu...

Franco222 a scris:

Invatarea se face experimentand ambele fete ale monedei. De aceea sunt jocurile, pentru a experimenta diverse roluri fara consecinte grave. (Fac o paranteza - daca nu te joci asa cum iti vine cand esti copil, te joci oricum mai tarziu, intr-o maniera mult mai rigida si mai periculoasa, sau in cel mai bun caz o vei face pe bani intr-un grup de terapie.) Nu vad vad niciun folos in insistenta de a-ti indemna copilul sa fie corect... aceasta este in orice moment optiunea lui! Grav este sa il inveti sa se bazeze prea mult pe conventii intr-un univers in care, de fapt, singura regula este regula celui mai puternic. Or, daca acesta este adevarul, esti cinstit crezand in adevar sau crezand in reguli?

Cunosc oameni care au ajuns sa creada in beneficiile adevarului abia dupa ce au practicat minciuna in exces (imho - lucru invatat in relatia cu parintii, nu in cea cu copiii).

A-ti reprima o latura ce se vrea experimentata nu duce la evolutie. De exemplu, un om cinstit care este foarte pornit impotriva hotilor, in general, este unul care a reprimat in el pornirea de a fura. Si, evident, vazand pe unii care nu vor sa reprime, traieste un sentiment de nedreptate/invidie/frustrare. (Mai rau decat atat este ca va deveni cu timpul mincinos si hot intr-un mod subtil, fara sa constientizeze, pentru a compensa "nedreptatea") Un alt om cinstit care insa a experimentat rolul de hot si l-a respins apoi de buna voie (oricare ar fi fost motivele lui) va fi mai relaxat si ar putea chiar sa ii compatimeasca pe cei ramasi in rolul respectiv, din perspectiva propriei experiente.

In fine, lorelai, daca parintii au fost prea stricti, ofera-i tu permisiunea sa triseze

si atunci,cum sa fac?cand el vine bosumflat acasa,sa il iau deoparte si sa ii spun:"-dragule,joaca-te si tu la fel ca ei!"?ma va intreba cum ramane cu lucrurile invatate inainte.ai drepttate in ce mi-ai spus,insa spune-mi si cum ii pot explica unui copil acest lucru:ca uneori trebuie sa experimentam si laturile mai oscure ale personalitatii noastre!

Laturile personalitatii ajung obscure pentru ca au fost ocultate Si asta, prin "educatie". Sper ca, la un copil, n-au ajuns chiar asa de obscure

Sigur ca teoria asta de aici nu e necesara pentru el, ci pentru cel ce educa sau pentru cel ce se educa.

Faptul ca se supara indica faptul ca asta e o problema importanta pentru el.

Mi s-ar parea mai eficient si mai corect sa ii pun intrebari decat sa ii ofer explicatii.

Pentru inceput, l-as intreba: 1)ce s-a intamplat? 2)cum se simte in legatura cu ce s-a intamplat? si 3)ce simte nevoia/ce si-ar dori sa se intample sau sa faca in legatura cu asta?...

Apoi alte intrebari pot fi de genul "ce-ar fi daca?" Daca ai face si tu ca ei, cum ar fi? Daca te-ai juca cu ei corect lasandu-i pe ei sa triseze? Daca ai cauta alti parteneri de joaca?...

Ar fi interesant de stiut si: "ce ti-au spus mama si tata cand s-a mai intamplat asa?"

Dintre toate astea esentiala ramane "ce simte", cum simte, unde simte...

lorelai1907 a scris:

baiatul se consuma foarte mult,deoarece sora mea l-a invatat sa fie o persoana corecta si cu bun simt fata de ceilalti.

ce a gresit? deoarece nepotul meu nu e ca ceilalti copii.in final,dupa ce incearca sa ii convinga ca intr-un joc trebuie sa respecti niste reguli,nimeni nu mai vrea sa joace cu el.

si vine amarat la noi,iar noi nu stim ce sa ii spunem si cum sa procedam....pt ca la randul nostru,si noi am avut probleme asemanatoare in copilarie. sa il invatam sa triseze si el?

1. n-a gresit cu nimic.

2. invatati-l sa nu se mai consume !!!

3. sa-si caute copii care respecta regulile jocurilor. in ciuda aparentelor, mai sunt si din aia.

4. invatati-l sa-si impuna punctul de vedere in fata trisorilor.

Franco222 a scris:

De exemplu, un om cinstit care este foarte pornit impotriva hotilor, in general, este unul care a reprimat in el pornirea de a fura.

ha??? "in general"??? nu cumva e pornit impotriva lor pentru ca ori a fost furat, ori a vazut efectele furtului asupra victimelor si e oripilat de chestia asta?

dark_light a scris:

ha??? "in general"??? nu cumva e pornit impotriva lor pentru ca ori a fost furat, ori a vazut efectele furtului asupra victimelor si e oripilat de chestia asta?

Nu...furtul se petrece tot timpul peste tot, in tot felul de forme; ar fi cam greu pentru un om sa traiasca daca ar fi oripilat de efectele furtului.