Invatarea se face experimentand ambele fete ale monedei. De aceea sunt jocurile, pentru a experimenta diverse roluri fara consecinte grave. (Fac o paranteza - daca nu te joci asa cum iti vine cand esti copil, te joci oricum mai tarziu, intr-o maniera mult mai rigida si mai periculoasa, sau in cel mai bun caz o vei face pe bani intr-un grup de terapie.) Nu vad vad niciun folos in insistenta de a-ti indemna copilul sa fie corect... aceasta este in orice moment optiunea lui! Grav este sa il inveti sa se bazeze prea mult pe conventii intr-un univers in care, de fapt, singura regula este regula celui mai puternic. Or, daca acesta este adevarul, esti cinstit crezand in adevar sau crezand in reguli?
Cunosc oameni care au ajuns sa creada in beneficiile adevarului abia dupa ce au practicat minciuna in exces (imho - lucru invatat in relatia cu parintii, nu in cea cu copiii).
A-ti reprima o latura ce se vrea experimentata nu duce la evolutie. De exemplu, un om cinstit care este foarte pornit impotriva hotilor, in general, este unul care a reprimat in el pornirea de a fura. Si, evident, vazand pe unii care nu vor sa reprime, traieste un sentiment de nedreptate/invidie/frustrare. (Mai rau decat atat este ca va deveni cu timpul mincinos si hot intr-un mod subtil, fara sa constientizeze, pentru a compensa "nedreptatea") Un alt om cinstit care insa a experimentat rolul de hot si l-a respins apoi de buna voie (oricare ar fi fost motivele lui) va fi mai relaxat si ar putea chiar sa ii compatimeasca pe cei ramasi in rolul respectiv, din perspectiva propriei experiente.
In fine, lorelai, daca parintii au fost prea stricti, ofera-i tu permisiunea sa triseze :roll: