nightwish 27 Raportează post Postat Decembrie 4, 2008 Ma scuzati daca s-a mai discutat.. Pentru ca sunt bolnava.. am avut timp sa stau cu ochii si cu urechile ciulite.. si-am tot fost partasa la diverse discutii ale unor parinti.. vis-a-vis de odraslele lor.. Sunt copii care se dezvolta ("isi dau drumul") mai greu.. care au nevoie de multa intelegere si rabdare si, in primul rand, de sustinere. Despre aceasta situatie as vrea sa discutam.. desi nu este exclusa nici in cazul celui "mai dezghetat la minte". De ce sau cum inteleg parintii ca-si stimuleaza copilul zicandu-le in fata: prost, incapabil, idiot, retard etc. Ei chiar cred ca asa ii vor face sa se deschida si trec peste faptul ca procedand asa.. de fapt.. le semneaza soarta? Mai sunt si parinti.. care nu se multumesc cu a-si desconsidera copiii in mod direct.. o mai fac si fata de alti adulti... De ce? Este de inteles si de iertat acest comportament? Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
LikeThisPoppy 1630 Raportează post Postat Decembrie 4, 2008 asa stiu unii parinti sa procedeze. considera ca facandu-l prost sau incapabil, acesta isi va pune ambitia sa demonstreze ca nu-i asa. unii intr-adevar se ambitioneaza si demonstreaza ca sunt mai buni, altii se descurajeaza si incep si ei sa creada ca parintele are dreptate... nu le dau dreptate acestor parinti, dar nici nu sunt de acord cu ridicarea in slavi a inteligentei copilului... cel mai bine ar fi ca parintele sa fie mai scump la vorba si mai darnic in aprecierea sau dezaprobarea practica, prin exemple. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
crocobaur 20 Raportează post Postat Decembrie 4, 2008 dupa parerea mea (si la mine a dat rezultate) copilul trebuie felicitat atunci cand face un lucru. Chiar daca nu e facut cum trebuie sau e facut pe juatate, copilul a lucrat la treaba respectiva si trebuie felicitat. Atunci cand un copil aude de la parinti ''esti prost'', '' esti batut in cap'' o sa ajunga sa creada ca asta e adevarul si el nu poate mai mult de atat. Ei trebuie stimulati constant. Eu nu le dau nici bomboane, nici bani atunci cand fac un lucru bun, un zambet si o mangaiere pe cap, sau un pupic le face pe ale mele sa vrea sa fie mai bune. Iar atunci cand fac cate o prostie, trebuie dojeniti, trebuie explicat de nu e bine ce-a facut, nu certati si nu cu racnete si adjective aruncate in vant. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
aaa1234 8 Raportează post Postat Decembrie 4, 2008 (editat) Cel mai probabil, ei insisi au avut parte de un tratament similar, ce a dus la aparitia unui complex de inferioritate. Parintele incearca sa "ascunda" acest complex folosindu-se de copil. El nu-si critica copiii pentru a-i stimula, desi asta sustine, ci o face ca sa se simta el bine, superior. Cu alte cuvinte, "ii creste inima" atunci cand are ocazia de a critica. Pe cine altcineva sa critice cu atata dusmanie daca nu pe copil? Asta li se aplica si profesorilor. Este de inteles? Da. De iertat, nu. Dupa parerea mea, cei care vor sa aiba copii, sau sa educe copii ar trebui intai sa se impace cu ei insisi. Dar se intampla asta vreodata? Editat Decembrie 4, 2008 de Scythe Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Rami 64 Raportează post Postat Decembrie 4, 2008 In timp, aceste apelative vor eroda la baza personalitatii sale, copilul ajungand sa isi piarda increderea in el si in fortele lui. este o grava greseala facuta de parinti. Si, da, copilul trebuie in egala masura laudat si criticat. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
fast_motion 412 Raportează post Postat Decembrie 5, 2008 din ce am vazut si eu pana acum la altii as putea spune ca toti cei care procedeaza asa, nu sunt facuti pentru a fi parinti. multi nu au rabdarea necesara sau indemanarea de a vorbi unui copil si de a explica la nivelul la care trebui pentru ca sa se faca intelesi. mai sunt desigur destui care nu si-au dorit un copil dar acum ca este aici nu mai au de ales si se confrunta cu niste nervi la moment care pe urma ajung sa-i regrete. sunt multi care afirma ca nu spun cu rautate atunci cand isi numesc copilul diferite nume in privat sau de fata cu altii, dar indiferent de situatie unii dintre ei stiu ca nu ar trebui sa spuna asa ceva si recunosc ca nu e metoda cea buna dar nu cunosc o alta cale. sfatul meu: un psiholog specializat pe astfel de probleme cu care parintii pot discuta deschis si fara inhibitii. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
lupini 4967 Raportează post Postat Decembrie 5, 2008 (editat) Pentru fiecare om, educaţia din familie este esenţială, chiar decisivă. Ceea ce au văzut la părinţi aceea vor transmite şi copiilor. Dacă Editat Decembrie 5, 2008 de lupini Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Azalee 734 Raportează post Postat Decembrie 5, 2008 <<Dac Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
SeqenenreTao 2600 Raportează post Postat Decembrie 5, 2008 Si, da, copilul trebuie in egala masura laudat si criticat. Asta in cazul in care respectivul copil are o inteligenta macar medie.In caz contrar criticile fie sunt inutile fie au efect negativ. - run forrest run Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Rami 64 Raportează post Postat Decembrie 5, 2008 Asta in cazul in care respectivul copil are o inteligenta macar medie.In caz contrar criticile fie sunt inutile fie au efect negativ.- run forrest run Da, stiu ce spui. In acelasi timp, se aplica ce spui tu in cazul unui copil cu o inteligenta medie, dar crescut intr-un mediu aflat la limita extrema de inferioritate. Nu stiu daca m-am exprimat eu foarte bine, dar sigur ai inteles. Observatia mea personala a fost ca inteligenta se pierde. Sau ca in loc sa se dezvolte, are loc un proces invers. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
