Compromisul

laurent-III-rd a scris:

Asta tu stii.

Dar nu e si pentru altul.

Si vrei pentru ca ai principii.

Chiar si a nu manca , e tot ca vrei.

Sa nu mananci ..evident.

Si uite asa ajungem la vorba cu: important este ca eu sa aleg si nu altii !!!

Daca eu simt ca trebuie sa fac un compromis il fac, daca nu, nu. Atunci cand alegem sa evoluam constient si sa nu mai mergem odata cu valul o parte din caracterul si din valorile noastre se schimba cu fiecare pas pe care-l facem, ele devin altele si se tot transforma ...

laurent-III-rd a scris:

Chiar si a nu manca , e tot ca vrei.

Ba deloc,

laurent-III-rd a scris:

Ba da.

Eu cred ca tu confunzi principiile cu morala, lucru care este total diferit.

Si daca este sa dau mita, o fac pentru ca unul dintre principiile mele este ca "nimic nu este imposibil".

Nu exista nu pot, exista nu vreau.Trecutul,respectiv istoria, ii judeca intotdeuna pe cei invinsi.Pe invingatori ii pune pe piedestale.

Personalitatea mea este data de principii, si este una de invingator.

De ce sa ma las calcat in picioare, cand stiu ca pot sa nu fiu.

De ce sa fac compromisuri pentru ca mai apoi sa regret. Cand pot merge mandru, inainte, si cu capul sus pentru ceea ce sunt .

Asta se cheama sa ai principii.

Principile fac parte din morala, doar ca nu sunt aceleasi pentru toti.

Unii au principii provenite din moala crestina, altii au principii pragmatice/eficiente cum ar fi "scopul scuza mijloacele", care nu-i din morala crestina.

Cand spui ca invingatotirii sunt pusi pe piedestal este un principiu care nu-i universal valabil, si care nu se verifica intotdeauna. Mao, F.Castro sunt invingatori, dar pentru unii sunt pe piedestal, pentru altii nu.

Poti merge cu capul sus mandru ca ti-ai respectat principiile si esti un invingator, dar asta nu inseamna ca toata lume te priveste cu respet. Fiecare te apreciaza dupa setul lui de principii.

Compromisuri face toata lumea, orice negociere este un compromis.

Cred ca mai devreme sau mai tarziu toti facem compromisuri , unii recunosc altii nu, nici macar nu'si dau seama .

In fapt ce este compromisul ?

O cedare a propriilor principii, un acord cu ceilalti semeni ai nostri prin care putem face cedari succesive , o intelegere mutuala ?

Si daca principiul moral sta la temelia personalitatii noastre, atunci de ce o facem , de ce ne compromitem ?

Din dorinta de a'ti calca constient principiile, din dorinta de a'i menaja pe ceilalti ( familie, prieteni, etc ... ) ?

Uite o intrebare pe care nu mi'am pus'o niciodata, dar se pare ca e cazul s'o fac !

Cateodata principiile noastre ca oameni pot fi depasite.Compromisul este lasarea din orgoliu de fapt.Si cateodata orgoliul dus la extrem da in prostie.Cand incepi sa iti dai seama de asta,mai ales cand constientizezi ca orgoliul nu iti aduce fericirea incepi sa faci compromisuri.Pana la urma tot spre binele nostru,tot pentru fericirea noastra.

Ravl a scris:

Cred ca mai devreme sau mai tarziu toti facem compromisuri , unii recunosc altii nu, nici macar nu'si dau seama .

In fapt ce este compromisul ?

O cedare a propriilor principii, un acord cu ceilalti semeni ai nostri prin care putem face cedari succesive , o intelegere mutuala ?

Si daca principiul moral sta la temelia personalitatii noastre, atunci de ce o facem , de ce ne compromitem ?

Din dorinta de a'ti calca constient principiile, din dorinta de a'i menaja pe ceilalti ( familie, prieteni, etc ... ) ?

Uite o intrebare pe care nu mi'am pus'o niciodata, dar se pare ca e cazul s'o fac !

Intervine o lupta intre principii si interese/avantaje, si uneori inving principiile, alteori interesele.

Depinde cat de adanc au fost inradacinate principile, cat de mari sunt avantajele si cat de flexibili suntem noi.

M'am gandit oarecum ... . Suntem invatati de mici sa facem compromisuri , sa acceptam atat cat ne ofera societatea, parintii, etc ... apoi crestem , avem prima iubita, alte iubite... care nu intotdeauna corespund cu "modelul" visurilor noastre, ne alegem un job care nu e intotdeauna cel care'l dorim, insa avem nevoie de Sf. Ban , etc ... . Incet , dar sigur compromisul devine o parte integranta din viata noastra, atat de mult , incat uneori nici nu'l mai sesizam .

Ravl a scris:

Incet , dar sigur compromisul devine o parte integranta din viata noastra, atat de mult , incat uneori nici nu'l mai sesizam .

Putem schimba acest lucru, Ravl ?

DA, traiesti ca pustnicul si...ti-e dor de oameni si ...compromisuri.

evening a scris:

DA, traiesti ca pustnicul si...ti-e dor de oameni si ...compromisuri.

Io traiesc ca pustnicul si nu fac compromisuri. Si nici de oameni nu mi-e dor. :soc: