Traim intr-o epoca a compromisurilor. Asa se spune. Mai mult. Toata lumea ne indeamna la compromisuri : politicieni, oameni de cultura s.am.d.Ca principiile nu tin de foame si ca intr-o lume fara reguli, nu castiga sigur cel ce incearca sa respecte vreuna. Ce nu ni se spune niciodata e ca un compromis se raporteaza strict la tine si nu la reguli exterioare tie, impuse de societate. Si, prin urmare, un compromis e o negare a propriei fiinte. Ca sa te negi, trebuie intai sa stii cine esti. Exista oameni care nu fac compromisuri ? Exista, oare, oameni care se pot recunoaste in fiecare clipa in oglinda ? Pentru mine, compromisul e simplu de definit: incalcarea unei valori in care crezi...
Editat Joi 20 nov 2008 12:20

Mai liberi? Faci un compromis, dupa care incepi sa te gandesti: daca nu cedam, daca nu treceam peste principiile mele, daca...E clar ca devii prizonierul gandurilor tale, deci numai liber nu se cheama ca esti!