Kaleidoscope a scris:Am intalnit foarte multi oameni care se tem de singuratate, care nu rezista sa stea singuri.
Nu ma intelegeti gresit, nu traiesc izolata, am prieteni, dar sunt "o singuratica".
Cred ca totul porneste din copilarie. Daca analizam acest aspect, vom descoperi ca modul cum ne-am petrecut copilaria, legatura pe care am avut-o cu parintii este foarte importanta. Poate ma insel, dar eu cred ca cei care au trait intr-o familie dezbinata, cei care nu prea au cunoscut iubirea si atentia parintilor, cei care au avut prea multe restrictii, niste parinti severi, s-au transformat in niste singuratici! Pot avea o viata sociala, dar se simt mult mai bine singuri, se descurca singuri, nu cer sfaturi. Desi par inadaptati, sunt niste oameni puternici, caliti, independenti.
Spuneti-mi, va rog cat timp ati rezista sa stati singuri, fara sa intrati in contact cu ceilalti?
recordul meu e de 4 luni.....
asta cand eram in armata si mai eram nevoit ca alte 8 ore zi de zi,sa le petrec tot singur pt ca asa erau cerintele postului
timp de 4 luni nu am mai iesit din unitate si am fost si un ana intreg timp de 8 ore pe zi iar uneori chiar mai mult singur cuc..
Saharian a scris:adevarata singuratate incepe cind esti parasit de cea mai atasata iubita : speranta
dupa aia sfirsitul e aproape
speranta e o porcarie e otrava pt spirit..te trage in jos mai ales in clipa in care realizezi ca ai sperat degeaba
nu mai sperati....in lo sa faceti asta,mai bine stati cuminti si asteptati sa vedeti ce se va intampla in continuare
numai naivii spera....
Solistry a scris:Singuratatea este necesara...nu se poate altfel...insa in exces poate
cauza reactii adverse...asa ca trebuie sa fiti prudenti....
orice exces in general e rau pt tine...
daca as putea m-as duce pe o insula pustie..pt un an doi..doar eu si niste caiete o calimara si un stilou
ioanide a scris:Cred ca acest trial care este viata ar trebui sa ne pregateasca pentru singuratatea eterna in care vom intra.
sau din contra pt agitatia si aglomeratia eterna...