Singuratatea

siguri... adik izolat de lume sau

singuri adik a trece singuri prin viatza?

Singuratatea e unul din lucrurile cu care poti trai si care iti face placere...

cateodata,atunci cand simti ca te pierzi prin lume.Singuratatea e un mod

da a te redescoperi.In intimitate renunti la masca,devii liber si fara obligatii.

Caci pana la urma singuratatea inseamna libertate si avem nevoie de ea

mai mult decat altceva.Singuratatea e insasi viata pe care o traim,ne apartine

si depinde intr-u totul de noi.

weiii...sunt o singuratica...nu pot sa zic k am ales special sa fiu asa, pt k sincer niciodata nu mi'am dorit sa fiu singura...insa treptat mi'am pierdut increderea in oameni si m'am refugiat in singuratate...incet, am ajuns sa vad singuratatea k pe un lucru firesc...doar singuratatea imi poate oferi sansa de a prinde aripi si de a zbura din lumea asta kre incet se duce de rapa, de a ma refugia in vise, de a avea puterea sa infrunt realitatea...din pacate am ajuns sa nu mai stiu kum sa'mi arat sentimentele pt persoane si mai mereu par rece, fata de familie sau fata de prieteni...multi ma privesc k pe o ciudata din cauza faptului k atunci knd sunt trista duc singura toata povara, fara sa'i las pe ceilalti sa ma ajute, dar de multe ori, tocmai asta e, singuratatea e singura kre ma poate face sa trec peste dezamagiri, peste of'urile mele...

Trebuie sa admit k de multe ori simt nevoia sa fiu inconjurata de persoanele la care tin, simt nevoia sa simt k exista persoana carora le pasa de mine, care ma iubesc. Prin urmare, cred k as putea sa stau destul de mult timp singura, deoarece sunt obisnuita... ;)

singuratatea...am trait de multe ori in singuratate si nu pot spune nici ca este buna, dar nici ca este inutila

Ce-ar fii viata fara noi,ce-am fii noi fara singutatate... ;)

Singuratatea te umple de viata...te ispiteste sa o cauti si daca stii

cum s-o iei iti da tot ce doresti...Trebuie doar s-o cauti,sa o strigi

si sa o poti simtii...in tine si pentru tine...

Kaleidoscope a scris:

Am intalnit foarte multi oameni care se tem de singuratate, care nu rezista sa stea singuri.

Nu ma intelegeti gresit, nu traiesc izolata, am prieteni, dar sunt "o singuratica".

Cred ca totul porneste din copilarie. Daca analizam acest aspect, vom descoperi ca modul cum ne-am petrecut copilaria, legatura pe care am avut-o cu parintii este foarte importanta. Poate ma insel, dar eu cred ca cei care au trait intr-o familie dezbinata, cei care nu prea au cunoscut iubirea si atentia parintilor, cei care au avut prea multe restrictii, niste parinti severi, s-au transformat in niste singuratici! Pot avea o viata sociala, dar se simt mult mai bine singuri, se descurca singuri, nu cer sfaturi. Desi par inadaptati, sunt niste oameni puternici, caliti, independenti.

Spuneti-mi, va rog cat timp ati rezista sa stati singuri, fara sa intrati in contact cu ceilalti?

Cred ca acest trial care este viata ar trebui sa ne pregateasca pentru singuratatea eterna in care vom intra.

Aş rezista destul de mult timp să stau singură ... Am momente cănd imi doresc să nu mă deranjeze nimeni ...

ioanide a scris:

Cred ca acest trial care este viata ar trebui sa ne pregateasca pentru singuratatea eterna in care vom intra.

Ioanide, am mai fost o data singuri. Inainte de a ne naste...

as putea sa stau singura...un concediu :soc:

Singura pentru eternitate... singura in viata...