stiti care e ironia?....credem ca daca sacrificam ceva(in numele dragostei) ceilalti ne ridica statuie...
fii serios ,Lupini, dragostea n-are nevoie de sacrificii
ai dat exemplul cu dragostea unui tata pt copilul lui, de sacrificiul acestuia
de ce toti spun.."vai, cat ma sacrific eu pt. copilul meu"....asta, de fapt, nu se numeste...egoism?
nu exista sacrificii cand e vorba de copii....e pur si simplu vorba de dragoste neconditionata....copiii n-au cerut sa se nasca, parintii i-au vrut...si asta inseamna ca e de datoria lor sa-i ajute, tot neconditionat....nicidecum sa faca "sacrificii".
spui ca daca dai inima ta unui copil bolnav....te sacrifici?....din punctul meu de vedere nu asta inseamna(e parerea mea, si sunt convinsa ca multi nu gandesc asa, dar, fiecare are dreptul la o parere proprie)
in momentul in care tu iti..."sacrifici" viata pt. cineva...te gandesti ca de fapt, n-ai rezolvat nimic?....ca de fapt, il lasi pe acel..."cineva"...singur?....ca ai fi putut sa-l ajuti altfel, dar sa-i ramai alaturi?
in alta ordine de idei, gandindu-ne la dragostea dintre un barbat si-o femeie....ce fel de sacrificii faci, in numele acesteia?...renunti la iesirea cu baietii/fetele?....renunti la emisiunea preferata?...renunti la o tigara, doar pt. ca celalalt nu suporta mirosul?....astea nu-s sacrificii
intr-o vreme, gandeam la fel...si sustineam sus si tare ca eu m-am sacrificat...ca am renuntat la nevoile mele doar pt. a-l multumi pe "el"...rahat..
n-am sacrificat nimic....decat orgoliul...si-atat
cand exista dragoste....exista reciprocitate, exista demnitate, exista incredere,exista bunatate, dar, exista si dreptul de-a ramane tu insuti....fara sa scarifici nimic