Început de Shiva*, Dum 11 sep 2005 · 746 răspunsuri · 62.022 vizualizări
lupini a scris:Dragostea pentru Dumnezeu e separat, cea pentru familie iar separat.
Dragostea este una singura si se afla in interiorul fiintei noastre. Sigur ca exista nuante si simtiri diferite dar sursa este aceiasi. Sa nu te increzi in acela care este dragostos cu tine dar se poarta urat cu portarul sau cu femeia de serviciu.
buzdugan a scris:Dragostea este una singura si se afla in interiorul fiintei noastre. Sigur ca exista nuante si simtiri diferite dar sursa este aceiasi. Sa nu te increzi in acela care este dragostos cu tine dar se poarta urat cu portarul sau cu femeia de serviciu.
Dar nici
lupini a scris:Dar nici
Shimadzu a scris:Esenta era aceea ca un om trebuie sa fie acelasi cu toate persoanele , sa nu existe prefacatorie si discrepante .
Nu ştiu c
lupini a scris:Nu ştiu c
Editat Vin 27 iul 2007 22:00
buzdugan a scris:Sa incerc sa fiu mai clar stimate '' lupini '' Dragostea fata de familie, fata de colegi, fata de vecini , fata de omul simplu nevoias sau fata de femeia pe care o iubim este diferita. Esenta este insa aceiasi, dragostea se afla in interiorul nostru . Daca cineva isi iubeste familia ( sotia, copii ) dar minte sau inseala vecinul, sau se poarta urat cu cei neajutorati nu se stie cand acest om se suceste si isi va insela si sotia. Acolo unde este egoism, minciuna , inselaciune, dragostea sufera si in final pleaca.... A te purta dragastos cu unii si dusmanos sau urat cu altii seamana a prefacatorie cum bine a remarcat Shimadzu. Sigur in viata lucrurile sunt mai complicate, nu poti sa fii '' miere '' pentru toata lumea dar daca reusesti sa fii ONEST este mare lucru....
Totul bun si frumos. Dar uiti un amanunt. Dragostea si in particular familia sunt in sine motivatii pentru a fi dusmanos, meschin, mincinos etc. Intreaba-te cat de departe ai merge pentru persoana pe care o iubesti, pentru copiii tai, pentru parintii tai.
S-ar putea sa descoperi ca ai ucide pentru ei, ai sfasia cu dintii orice le-ar ameninta integritatea, ti-ai sacrifica umanitatea, morala, credinta, ratiunea pentru ei.
Nu? Bine. Te las atunci sa decizi ce e mai rau: a fi un inger al tolerantei si iubirii, acceptand toate loviturile pe care le primesc cei dragi fara sa misti un deget, sau a fi un demon de paza, care e gata de orice pentru a-i apara.
Scuza-mi stereotipul inger-demon si nu ma intelege gresit: sunt gata sa-mi imbratisez dusmanul, sa-i intorc celalalt obraz. Dar s-ar putea ca vointa pe care o dedic eu acestui scop sa fie incomparabil mai mica decat dragostea pentru familia mea si pentru fata pe care o iubesc.
Deroude a scris:Totul bun si frumos. Dar uiti un amanunt. Dragostea si in particular familia sunt in sine motivatii pentru a fi dusmanos, meschin, mincinos etc. Intreaba-te cat de departe ai merge pentru persoana pe care o iubesti, pentru copiii tai, pentru parintii tai.S-ar putea sa descoperi ca ai ucide pentru ei, ai sfasia cu dintii orice le-ar ameninta integritatea, ti-ai sacrifica umanitatea, morala, credinta, ratiunea pentru ei.
Nu? Bine. Te las atunci sa decizi ce e mai rau: a fi un inger al tolerantei si iubirii, acceptand toate loviturile pe care le primesc cei dragi fara sa misti un deget, sau a fi un demon de paza, care e gata de orice pentru a-i apara.
Scuza-mi stereotipul inger-demon si nu ma intelege gresit: sunt gata sa-mi imbratisez dusmanul, sa-i intorc celalalt obraz. Dar s-ar putea ca vointa pe care o dedic eu acestui scop sa fie incomparabil mai mica decat dragostea pentru familia mea si pentru fata pe care o iubesc.
Si totusi nu putem sa nu remarcam ca exista oameni buni , generosi cu simtul onestitati , dupa cum exista oameni rai , egoisti pusi pe inselaciune . Vorbim acum de tipare, in viata nu este nimic roz. Unde crezi ca trage dragostea.. ? ???
Cam despre asta vorbeam....
buzdugan a scris:Si totusi nu putem sa nu remarcam ca exista oameni buni , generosi cu simtul onestitati , dupa cum exista oameni rai , egoisti pusi pe inselaciune . Vorbim acum de tipare, in viata nu este nimic roz. Unde crezi ca trage dragostea.. ? ???Cam despre asta vorbeam....
De acord - natura oamenilor poate fi impartita dupa cum spui. Ce voiam sa subliniez e ca dragostea in sine nu este o dulce amorteala, un sentiment periferic, o stare generala incerta si placuta.
Este o traire puternica, viscerala, care preia controlul cu desavarsire si paralizeaza simturile si ratiunea. Dragostea este cel mai placut, mai ametitor drog al nostru. Si nu exista altul care sa creeze o dependenta mai rapida si mai deplina.
Deroude a scris:De acord - natura oamenilor poate fi impartita dupa cum spui. Ce voiam sa subliniez e ca dragostea in sine nu este o dulce amorteala, un sentiment periferic, o stare generala incerta si placuta.Este o traire puternica, viscerala, care preia controlul cu desavarsire si paralizeaza simturile si ratiunea. Dragostea este cel mai placut, mai ametitor drog al nostru. Si nu exista altul care sa creeze o dependenta mai rapida si mai deplina.
Iar asta-mi aduce aminte de cugetarea aceea din batrani : " Cand vine saptamana oarba " sau " Casnicia este un butoi de rahat care deasupra are un strat subtire de miere" . De ce am facut referire la cele doua cugetari ? Pentru ca exprima intocmai ce a spus deroude mai devreme .
Dragostea te ameteste si iti paralizeaza toate simturile si ratiunea . Dar exista si o revenire , care se manifesta cam ca atunci cand esti trantit de pamant si incepi sa observi atatea imperfectiuni la celalalt incat ai senzatia de durere fizica .
Shimadzu a scris:Iar asta-mi aduce aminte de cugetarea aceea din batrani : " Cand vine saptamana oarba " sau " Casnicia este un butoi de rahat care deasupra are un strat subtire de miere" . De ce am facut referire la cele doua cugetari ? Pentru ca exprima intocmai ce a spus deroude mai devreme .Dragostea te ameteste si iti paralizeaza toate simturile si ratiunea . Dar exista si o revenire , care se manifesta cam ca atunci cand esti trantit de pamant si incepi sa observi atatea imperfectiuni la celalalt incat ai senzatia de durere fizica .
:D Cred ca ma intelegi totusi putin gresit. Nu am zis nicaieri ca nu imi place ce imi face dragostea :cry: - eu sunt deja dependent, nu pot vedea imperfectiuni la celalalt, pentru ca intreaga mea atitudine si perceptia au fost deja umm... "pervertite" de dragoste. Ce vreau eu sa transmit, ce as vrea eu sa traiesc (si traiesc de fapt si acum) este "Dragoste in vremea holerei", cu o picatura din poemele lordului Byron. Cred ca mi-ar fi tare greu sa traiesc o "revenire", o trezire, o dezintoxicare din starea aceasta. As intra brusc in sevraj probabil si la primul sarut as muri de OD. 8)
PS. alta vorba din um... batrani (?! 
) "nu exista femeie urata, numa' nu-i destula tuica uneori".