Dragostea vietii tale

K0ntr0VerSy a scris:

Pai stai, de ce e nefericita casnicia?

A, ca ii face domnul sot placerile si nu e vreun betivan ratat.

Ca daca era unul care sa ii dea doua picioare direct unde aplica ea rujul, daca isi batea joc de ea, surpriza! il iubea de mama focului, nu il insela cu nimeni.

Ca asa e femeili - egztraterlestre.

Tre sa fiu iar de acord cu tine. Barbatii care fac de toate sunt plictisitori, da-i dracu' de baieti buni, sunt buni doar de soti, unde sunt baietii rai, ca acolo e distractia... :) Da' parca s-a mai discutat natura femeii p-aici...

Ca sa fiu sincera.. eu nu stiu ce as face in situatia data. Daca ar fi sa reactionez dupa primul impuls.. as divorta, dar cum nu sunt genul.. As incerca mai intai de toate sa inteleg ce se intampla cu mine, de ce m-a rascolit intoarcerea lui.. mai sunt sentimente.. sau sunt doar gandurile de ce ar fi putut sa fie.. In atatia ani oamenii se schimba, eu m-am schimbat foarte mult.. foarte posibil ca si el s-a schimbat.. si am ajuns sa nu mai fim pentru celalalt omul de care ne-am indragostit.. Si atunci raman doar ganduri de "cum ar fi fost..." Gandurile astea macina daca nu cautam sa le transpunem in realitate.. daca nu incercam sa vedem daca se aplica si in afara mintii noastre.

M-as cauta bine.. m-as lupta cu mine, m-as analiza. Apoi m-as duce sa discut cu el, chiar si pentru a-i spune ca-mi pare rau ca l-am ranit si pentru a-i cere iertare pentru tot ce-a simtit ulterior deciziei mele de a pleca de la el. Tot din discutia as cauta indicii despre ce simte el.. despre cum este el, omul, acum... Daca nu sunt sigura de ce simt.. pentru ca in mod cert mi s-ar amesteca gandurile cu sentimentele.. as pune cartile pe fata. Da poate i-as arata ca sunt vulnerabila, dar asa as fi sincera si cu mine si cu el, in cele din urma.

K0ntr0VerSy a scris:

Ca daca era unul care sa ii dea doua picioare direct unde aplica ea rujul, daca isi batea joc de ea, surpriza! il iubea de mama focului, nu il insela cu nimeni.

Ca asa e femeili - egztraterlestre.

Tu confunzi frica si prostia cu dragostea.

Aistringas a scris:

Tu confunzi frica si prostia cu dragostea.

Eu nu confund nimic.

Astea sunt lucruri care se intampla. Facts.

N-ai auzit de masochism?

Aistringas a scris:

Tu confunzi frica si prostia cu dragostea.

Wanna bet ? Inseamna ca sunt multe femei care fac ca el, confunda frica si prostia cu dragostea - cand le intrebi de ce stau cu aia de doar le bat, le-o trag si le iau dupa iei pe post de remorci, ele zic ca din dragoste.

nightwish a scris:

Ca sa fiu sincera.. eu nu stiu ce as face in situatia data. Daca ar fi sa reactionez dupa primul impuls.. as divorta, dar cum nu sunt genul.. As incerca mai intai de toate sa inteleg ce se intampla cu mine, de ce m-a rascolit intoarcerea lui.. mai sunt sentimente.. sau sunt doar gandurile de ce ar fi putut sa fie.. In atatia ani oamenii se schimba, eu m-am schimbat foarte mult.. foarte posibil ca si el s-a schimbat.. si am ajuns sa nu mai fim pentru celalalt omul de care ne-am indragostit.. Si atunci raman doar ganduri de "cum ar fi fost..." Gandurile astea macina daca nu cautam sa le transpunem in realitate.. daca nu incercam sa vedem daca se aplica si in afara mintii noastre.

M-as cauta bine.. m-as lupta cu mine, m-as analiza. Apoi m-as duce sa discut cu el, chiar si pentru a-i spune ca-mi pare rau ca l-am ranit si pentru a-i cere iertare pentru tot ce-a simtit ulterior deciziei mele de a pleca de la el. Tot din discutia as cauta indicii despre ce simte el.. despre cum este el, omul, acum... Daca nu sunt sigura de ce simt.. pentru ca in mod cert mi s-ar amesteca gandurile cu sentimentele.. as pune cartile pe fata. Da poate i-as arata ca sunt vulnerabila, dar asa as fi sincera si cu mine si cu el, in cele din urma.

Tu gandesti cam mult... Oricum, frumos spus, ca idee... Mai complicat cu aplicarea ei...

K0ntr0VerSy a scris:

N-ai auzit de masochism?

Am auzit. Dar sa-l accepti la asa un nivel...

Cea care accepta asa ceva cat e de parsiva?

Aistringas a scris:

Cea care accepta asa ceva cat e de parsiva?

Foarte !

K0ntr0VerSy a scris:

Pai stai, de ce e nefericita casnicia?

A, ca ii face domnul sot placerile si nu e vreun betivan ratat.

Ca daca era unul care sa ii dea doua picioare direct unde aplica ea rujul, daca isi batea joc de ea, surpriza! il iubea de mama focului, nu il insela cu nimeni.

Ca asa e femeili - egztratelestre.

De ce e o casnicie nefericita? Pentru ca desi poate uneori nu vrem sa recunoastem acest lucru.. suntem singuri in doi. Stam sub acelasi acoperis, mancam la aceeasi masa.. mergem impreuna peste tot.. dar inimile.. fiintele noastre nu mai sunt conectate asa cum erau pana atunci.. nu mai exista firul ala intre noi.

Nu trebuie ca unul dintre cei doi parteneri sa fie infidel sau violent.. sau sa-si bata joc... lucrurile astea se intampla pur si simplu... Faptul ca el isi manifesta iubirea prin implinirea tuturor poftelor ei.. e doar felul lui de a-si manifesta sentimentele.. asa cum le intelege el... Dar de aici.. pana la a te simti implinit... e cale destul de lunga.

Cred c-ar trebui sa stim si ce fel de om e acel EL despre care vorbim.

Aistringas a scris:

Cea care accepta asa ceva cat e de parsiva?

Mai parsiva decat crezi: prin complicitate la situatia in care se afla, acceptand situatia, ii da impresia agresorului mult iubit ca situatia e ok. Astfel ca din punctul lui de vedere, nu e nimic in neregula.

Pana intr-o zi, cand intr-un acces de personalitate, se apuca doamna sa impacheteze cateva tricouri chinezesti ale copiilor, opreste gazele, inchide robinetele si fuge la ma-sa.

Si cand domnul ajunge acasa, i se termina probabil viata.