nicnic3 a scris:Anca/Maria, probabil esti un caz fericit.Dar foarte multi tineri stau in depresii, isi plang de mila, cauta surogate, in timp ce parintii o freaca prin restaurante, delegatii si croaziere. Nu, nu e film, e realitate.
Cati oameni alfati in nevoie, in orice fel de nevoie afectiva se pot ridica singuri?
Postul meu nu se voia a fi o plesneala peste frunte, ci doar o combinatie de ironie cu...inca ceva.Sa-i spunem inca o experienta neplacuta din care, ca si tine, am iesit pe picioarele mele, nu pe proptelele intinse de altcineva.
Pupa-m-as
!
Amarena a scris:"faci terapie" e asa usor de zis. Din pacate, terapia nu e la indemana oricui.O sa mai zic o chestie, care vi se poate parea un nonsens. Uneori, chiar cei din casa ta vor sa te vada deprimat.
Exemplu "ce vesela esti, ce-ai de razi asa, ti-au fatat plosnitele?" "Ce motive oi fi avand sa fii asa fericita, nu stiu. Te doare pe tine-n c** ca eu nu mai am nici un ban", etc
Asta pentru mine e o demotivare care functioneaza perfect. Mi se taie fericirea imediat.
In fine, nu are legatura cu sarbatorile treaba asta, era apropo de ajuta-te, fa, dregi.
Mai Ama mai...
Eu am invatat sa zic "Da, mi#au fatat plosnitele si sobolanii, nu mai stat incruntat/a ca faci naibii riduri" si continui sa fiu vesela desi ceilalti trantesc in jurul meu. Nu dureaza f mult si incep si ei sa'si descreteasca fruntile. Niciodata nu a dat gres chestia asta. La mine. Am avut rabdare. Chiar si luni. Si vointa.
Ca aici vroiam sa ajung. E chestie de perceptie si vointa. De asta depinde sa fiti fericiti. (si nu vb de adolescenti ca tori adolescentii au dramele lor...din pacate, iar voi sunteti oameni maturi)
!
!