gheorghe35 a scris:Nu-i doar respect, sunt mai multe sentimente, un atasament, o viata comuna, un parteneriat care implica solidaritate, sprijin si protectie reciproca, devotament etc..
Se creeaza o obisnuita, care daca e perturbata, duce la stres la fel cum si schimabrea jobului este un factor de stres.
Dragostea/atractia primara, cu "fluturasi la stomac" cum s-a exprimat cineva pe aici, nu cred ca mai ramane.
Fluturasii in stomac nu raman, dar trebuie reinventati pentru ca dragostea sa ramana vie.
Eu nu cred in "obisnuinta". Cand pe doi oameni nu ii mai leaga mare lucru, nu vad de ce ar trebui sa ramana impreuna. Ca sa se fereasca de stresul despartirii? Imi pare rau, dar viata e un lant de etape si tranziia de la una la alta implica automat stresul. Fara stres nu am fi vii. Si asa cum nu ne putem feri de stresul mortii unei persoane dragi, de stresul aparitiei unui copil in viata noastra sau multe alte tipuri de stres pozitiv sau negativ, mi se pare o prostie sa ne agatam de o etapa doar ca sa nu ne stricam ordinea vietii.
Sentimentele de parteneriat care implica solidaritate, atasament, sprijin si protectie reciproca si devotament se traiesc intr-o prietenie. Iar prietenia e ceva complementar dragostei, nu acelasi lucru. Poti sa iubesti fara a fi prieten cu persoana respectiva (desi in timp e bine sa devii), iar prietenia cu cineva nu implica neaparat dragoste.
Eu am multi amici barbati, pe care ii respect, cu care imi impartasesc trairi, ganduri si idei, si care stiu ca m-ar ajuta si la 02:00 noaptea daca as avea nevoie de ceva (si viceversa), dar de care nu ma simt atrasa si cu care nu am avut niciodata vreun fel de legatura fizica. Nici macar o imbratisare. Ceea ce spui tu e ca si cum as trai cu unul dintre ei. Si simt ca as fi nefericita pentru ca mi-as dori mai mult... un barbat pe care sa il pot iubi, sa pot visa cand sunt departe la momentul cand ma va tine in brate, sa simt ca rasare soarele din zambetul lui, sa ma pierd in ochii lui si sa traiesc toate acele taceri magice pe care doar indragostitii le traiesc, intr-un peisaj singuratic.
Stiu ca sunt mult romantica, dar refuz cu indarjire sa imi las viata inecata de banaliate. 
