Despre sentimente si lipsa lor

Malkia a scris:

Sunt de acord, la aceste exemple m-am referit si eu.

Dar erau fericiti? Lasand la o parte imaginea de familie decenta pe care o afisau in exterior, ce era de fapt in sufletul lor? Sexul era doar o "obligatie conjugala" (urasc termenul asta, care seamana cu o constrangere, ca un fel de viol de bunavoie...), sau o reala placere? Oare faptul ca erau invatati ca nu da bine sa se desparta nu era singurul lucru care ii mai unea dupa ceva ani? :flowers:

Scumpo,azi se incepe cu luna de miere si se termina cu cea de fiere.Atunci,era invers. :flowers:

Malkia a scris:

Frumoasa comparatie. Si totusi, si astazi se intampla de multe ori acelasi lucru, doar ca e un pic diferit. Poate nu isi mai petrec toata viata impreuna, dar se complac in relatii de lunga durata cu persoane cu care nu se potrivesc si sunt nefericiti/nefericite doar pentru ca le e teamasa rupa rutina obisnuintei si sa se aventureze...

Nu am inteles niciodata de ce oamenii se multumesc cu putin cand pot avea mult mai mult de la viata. Iar eu nu am acceptat niciodata sa ma multumesc cu ce gasesc. Poate ca sunt eu prea dificil de multumit? Sau visez cai verzi pe pereti? Reciprocitatea asta exista, dar e greu de gasit. Parerea mea.

ba nu, esti perfect normala! Parerea mea. Si eu sunt un tip greu de multumit, dar din cauza asta am avut parte si de unele chestii mai naspa in viata (vezi un topic deschis chiar azi de mine). Cand esti o persoana exigenta, joci mult mai dur cu viata. Dar.. nu uita ca viitorul apartine celor nemultumiti de prezent! :flowers:

Bagherra a scris:

Scumpo,azi se incepe cu luna de miere si se termina cu cea de fiere.Atunci,era invers. :flowers:

:flowers: Chiar ca..

Da, este posibil sa te indragostesti de cineva pe parcurs, desi la inceput sau nu poti sa-l suferi, sau iti este indiferent, sau el/ea te place si tu nu ai incredere in el si te porti urat si apoi regreti.

Dar depinde, desigur, de situatie... In unele cazuri, dragostea cu forta chiar nu se poate...

gheorghe35 a scris:

Nu am auzit de soti nefericiti din cauza ca partenera(ul) nu arata bine, sau nu-i multumit(a) de prestatia sexuala.

Majoritatea insatisfactilor sunt din motive de nepotrivire de caracter, si caracterul nu-l poti aprecia "la prima vedere".

Poate sa nu-ti placa un tip si pe parcurs sa descoperi ca are sarm, ca-i simpatic, ca e inteligent si echilibrat, respectiv sa descoperi ca are calitati pentru care incepi sa-l apreciezi si sa-ti placa.

Nu am spus nimic de prima vedere. :) Poate fi a mai multa vedere. Te intalnesti cu omul respectiv de ceva timp, ti se pare simpatic, va intelegeti bine desi nu aveti prea multe pasiuni comune, e atent la nevoile tale si preocupat de persoana ta, te cauta, ti se pare ca se indragosteste de tine. O mica-mare problema: nu exista nicio scanteie, te simti la fel de atrasa de el ca de copacul pe langa care treci, daca te atinge din intamplare nu simti nimic, nu iti doresti niciun fel de intimitate cu omul respectiv. Nu e vorba de repulsie, e mult spus... pur si simplu nu e nimic. Nici de bine, nici de rau.

In conditiile in care mi se intampla asa ceva, si ai mei cu mama in frunte imi spun sa-mi bag mintile in cap si subliniaza cat de "fraiera" sunt ca "las sa imi scape asa un baiat bun", incep sa ma intreb daca nu sunt cam pretentioasa sa vreau un barbat in care sa pot sa am si incredere, inteligent si, culmea, de care sa mai fiu si atrasa fizic! Cai verzi pe pereti? ;)

Si eu sunt pretentioasa si "cer" la fel ca tine: un barbat in care sa pot sa am si incredere, inteligent si, culmea, de care sa mai fiu si atrasa fizic!

Acum il am, insa a trebuit sa am rabdare. Si vreau sa-ti zic ca inainte sa-l "obtin", era una si buna: ori asta, ori nimic. Aveam colege care ma descurajau: ca-s pretentioasa, ca sa mai scad din lista sau risc sa nu gasesc nimic - s-au inselat.

Cai verzi pe pereti prinsi! Sa nu te lasi descurajata. ;) ceva, ceva tot o iesi, numai sa ai rabdare.

Enchantress a scris:

Si eu sunt pretentioasa si "cer" la fel ca tine: un barbat in care sa pot sa am si incredere, inteligent si, culmea, de care sa mai fiu si atrasa fizic!

Acum il am, insa a trebuit sa am rabdare. Si vreau sa-ti zic ca inainte sa-l "obtin", era una si buna: ori asta, ori nimic. Aveam colege care ma descurajau: ca-s pretentioasa, ca sa mai scad din lista sau risc sa nu gasesc nimic - s-au inselat.

Cai verzi pe pereti prinsi! Sa nu te lasi descurajata. :) ceva, ceva tot o iesi, numai sa ai rabdare.

Hmm, asa ma gandeam si eu, dar ma uitam si la exemplele din jur. Povestea ta e una cu final fericit, dar am mai auzit femei ca "ala nu, ala nu", si pana la urma, din disperare de cauza, s-au casatorit cu primul venit dupa ce au trecut de o anumita varsta si au vazut ca nu gasesc ceea ce cauta. Eu prefer sa raman singura decat sa fac asa ceva si sa ma regasesc in imposibilitatea de a-mi iubi si respecta sotul... ;)

Stiu ce zici, am auzit si eu de cazuri de-astea. Ma rog, la varsta mea nu se punea problema asa - dar daca treceau anii, te asigur ca preferam singuratatea.

Pana la urma, nu sunt "cereri" exagerate - sunt necesare ca totul sa mearga bine.

NU

Cine nu mi-a placut de prima data, nici nu are sanse sa imi placa. D'apoi sa ma mai si var cu el in pat ;) !

Da mi s-a intimplat

da,vine