.Goddess. a scris:Aristotel considera ca fericirea poate fi atinsa in cadrul societatii, iar Rousseau in afara societatii.
De asemenea, Aristotel este de parere ca omul se naste rau, inzestrat cu inteligenta si vointa ferma, si poate deveni moral numai in cadrul societatii, pe cand Rousseau spune ca omul se naste bun si devine imbecil in cadrul societatii.
Pareri personale ?
Ambii au dreptate si asta fiindca au trait in vremuri diferite si e normal sa aiba viziuni diferite.
Numai ca imbecil nu este sinonim cu moral.
daca ati fi citit ca lumea ati fi observat ca sunt citate diferite chiar daca unele cuvinte seamana.
Iar mai apoi ati scos si din context
La Aristotel ideea de rau si vointa ferma face referire la instinctele animalice ale fiecarui om. Nevoia de a se hrani,de a bea, sunt instincte animalice.Si numai traiul cotidian in societate ne modeleaza ca persoane morale, si ne impiedica sa ne manifestam animalic.De aceia este si normal ca fericirea sa intervina in cadrul societatii.
Iar Rousseau are o alta viziune conforma cu vremurile lui. Omul se naste nestiutor, deci implicit bun, apoi societatea il inrobeste si il viciaza.
Alexeevna a scris:Eşti