Început de jackpot, Mie 22 oct 2008 · 82 răspunsuri · 14.037 vizualizări
Adevarul e ca din inertie, suntem singuri, Doar cand actionam reusim sa nu mai simtitm singuratatea..desi e tot acolo, insa e eclipsata de momentul de bucurie cand il impartasesti cu altul care zambeste sau plange alaturi de tine.
dar in fond toti suntem singuri..si e firesc asa, avem o ampenta unica, insa ce conteaza?
Merita, la fel cum merita fericirea..sa lupti o viata pentru a atinge cateva culmi, oricat de scurte - extrem de intense.
jackpot a scris:O intrebare la care chiar ca nu am gasit un raspuns clar.-Cum se face ca desi suntem cam 6,5 miliarde de oameni pe planeta aceasta,totusi de multe ori ne simtim singuri?Cum vine asta?Ce lipseste din peisaj?
Dumnezeu lipseste.
Sau noi ne lipsim de el mai degraba.
jackpot a scris:-Cum se face ca desi suntem cam 6,5 miliarde de oameni pe planeta aceasta,totusi de multe ori ne simtim singuri?Cum vine asta?Ce lipseste din peisaj?Stiti despre ce vorbesc.Despre aceea ca multi dintre noi indiferent cat de sociabili am fi si oricat de multi prieteni am avea,inca mai incercam uneori in suflet sentimentul de singuratate.Cum asa?
Pentru ca suntem greu de inteles si de satisfacut. Atunci cand cineva nu ne acorda atentia cuvenita intr-un anumit moment, ne simtim singuri si neintelesi.
Tot ce trebuie sa intelegem este ca ne avem pe noi insine intotdeauna. Nu pana in punctul in care sa ne avem doar pe noi insine, riscand chiar sa devenim antisociali. Si mai trebuie sa stim ca roata se intoarce, intotdeauna. Nu poti fi singur pe veci. Decat daca iti propui.
Chiar daca unii percep singuratatea ca pe o povara, se poate depasi aceasta stare,trebuie doar sa te trezesti repede din starea asta .
Dar singuratatea nu e pt toti o povara. Cand te gandesti ca in singuratate (nu absoluta, fireste) poti face milioane de lucruri mai bine decat in doi...
Daca fiecare dintre noi am fi tot timpul si in toate vietile noastre impreuna cu Sufletele perechi,atunci cu siguranta nu am avea niciodata sentimentul singuratatii.Oricat de mult ne-am atasa de o persoana toti si toate simtim mai devreme sau mai tarziu lipsa Sufletului pereche si asa se explica de ce mereu suntem in cautarea altei perechi care sa implineasca Sufletele noastre.De aceea este o iluzie sa cauti Sufletul pereche pentru ca ce ni-a dat DUMNEZEU aceea meritam.Totusi daca suntem curati si ne rugam la DUMNEZEU este posibil ca sa ne intalnim cu Sufletul pereche in viata aceasta sau in alta.Doar la Facerea Lumii Sufletele perechi au fost cu siguranta impreuna si in trupuri fiind.
Preafericitule, cum imi dau seama daca am intalnit sufletul pereche sau nu?
nicnic3 a scris:Preafericitule, cum imi dau seama daca am intalnit sufletul pereche sau nu?
Daca esti fara prihana sau daca te caiesti din tot Sufletul tau de faptele tale rele,roaga-L pe DUMNEZEU sa-ti spuna si daca tu vrei cu adevarat sa stii asta atunci DUMNEZEU iti va spune.
Nimeni nu e fara de prihana.
Treaba cu caitul e relativa. De ce? Pt ca nu ma pot cai decat pt ceea ce constietizez. Si cu restul cum ramane?
Editat Lun 3 nov 2008 15:12
nicnic3 a scris:Nimeni nu e fara de prihana.Treaba cu caitul e relativa. De ce? Pt ca nu ma pot cai decat pt ceea ce constietizez. Si cu restul cum ramane?
Daca ne caim amarnic pentru faptele noastre cele rele si ne umilim atunci DUMNEZEU ne va arata multe din cele nevazute si minunate.