Pana aici inteleg un lucru.A te iubi pe tine este cel mai egoist lucru si asta nu ma impaca.Eu sa ma iubesc pe mine mai mult decat orice?Aceasta nu-mi indeparteaza singuratatea din suflet.Ajung seara in dormitor si cand dau jos acea masca voi fi din nou gol,singur.
Mai degraba inseamna ca ar trebui sa incercam sa ne daruim mai mult? Hmmmm!?!
Poate daca ceilalti ne-ar purta mai mult in inimile lor....???
Poate ne-ar cauta mai des la telefon sau ne-ar vizita acasa nu ca sa ne spuna "-Fata,ai vazut,fata ce bluza misto avea aia azi la mall?",ci mai degraba sa ne spuna mai des - Stii ca te iubesc!Zilele noastre ale tuturor sunt grele,dar tot as vrea la sfarsitul lor sa ne vedem.Imi este dor de tine de fiecare data cand trec mai mult de 3 zile fara sa ne vedem.Ma bucur ca imi esti prieten(a)."
Cred ca daca ne-am simti iubiti am rezolva problema.
Dar cine sa ne iubeasca?
Imi pare imposibil asa ceva la oameni.Noi ne-am imbracat cu un scut de nepenetrat.Si imi pare ca si atunci cand doi prieteni se intalnesc parca vorbesc cuvintele altora.-Ce faci?-Bine,tu?-Bine!Ai tai?-Bine!Dar ai tai?-Bine;multumesc.
Cah!