Fericire fara conditii

NutsAboutNuts a scris:

Arcangelo, prea multa fericire strica. Uiti ce e fericirea! Ajunge ceva banal, normal, fara nimic special, la fel ca o guma care, desi nu sia pierdut aroma, nu o mai simti deoarece teai obisnuit...totusi continui sa o mesteci fara sa te intrebi " dc ?"

Deci tu vorbesti din experienta...nu? -adica ai fost atat de fericit/a si pentru atat de mult timp,ca pana si cuvantul fericire si-a pierdut intelesul pentru tine...dor continui sa fii fericit/a asa...din obisnuinta,chiar daca nu mai are nici un sens pentru tine!

Asa as vrea ca oamenii sa mai recurga si la experienta si bunul simt,mai inainte de a face afirmatii ca ale tale...

Corect, nu vorbesc din experienta, dar tot consider ca o stare, ajunge sa fie banala daca o traiesti 24/7

Io te invit sa experimentezi fericirea aia continua,fie si pentru o saptamana,si apoi,sa postezi despre cat de fara sens(si ,,gust") ti se pare experimentarea acelei stari atat de ,,banale" pentru tine.Te prinzi?

P.S. De ce sa teoretizam,daca putem experimenta?

Arcangelo a scris:

Fericirea e o alegere.Puteti fi fericiti chiar acum;doar incetati sa mai conditionati fericirea de indeplinirea acelor nenumarate conditii...

Nu exista fericire fara conditionari. Momentele in care suntem fericiti, chiar si bucuriile mici, exista pentru ca in acel moment este indeplinita o suma de conditii. Chiar si cand privesti o floare, esti fericit pentru ca nu esti stresat, nu esti la servici cu un morman de chestii care trebuie terminate "pana maine, nu pleci acasa pana nu termini", nu ti-a murit nimeni si nu te-a dezamagit nimic in momentul acela. Deci, se poate spune ca orice fericire e conditionata, in mod absolut inconstient. Fericire neconditionata nu exista, e o utopie.

star dust a scris:

Mai e o chestie... Cica esti mai fericit daca incerci sa traiesti in prezent!Oare reuseste cu adevarat cineva sa traiasca fara a se gandi la ziua de maine, la ce va fi diseara sau peste o ora?Practic,fara nici-o grija...Eu nu stiu cum ar fi posibil asa ceva.

Neluand in calcul partea cu visele/sperantele/planurile de viitor, pe care doar un om fara scopuri in viata, care traieste de pe o zi pe alta, le poate exclude, sa ne uitam la trecut. Nu exista om fara trecut, in afara de bebelusi. Si, mai ales, nu exista om fara amintiri dureroase. Pe astea nu le poti sterge cu buretele. Poti uita de ele temporar, dar raman acolo. Deci eu cred ca nu poate exista fericire permanenta, cea la care visam ca o sa vina odata peste noi si o sa ne copleseasca de n-o sa mai stim niciodata cum a fost inainte. Fericirea e compusa din scurte momente pe parcurs cand reusesti sa uiti. Nu are sens sa faci eforturi supraomenesti pentru ea, poti sa ai toti banii din lume si sa nu fii niciodata fericit.

Eu am renuntat la ideea de fericire permanenta. Nu exista. Si clipele de fericire sunt tot mai rare. Nu e vorba de cum vezi viata. Nu poti alege sa fii fericit, pentru ca toata lumea ar alege asta daca ar fi atat de simplu. Trist este ca intotdeauna aleg altii pentru tine, sau valurile vietii te departeaza de fericire fara sa te poti impotrivi. Si in cele din urma te resemnezi.

Malkia, cum sa nu existe fericire fara conditii?

E ca o dieta: de luni incepem.

Sau de la 01 Ianuarie mai bine.

daca fericirea ar fi o stare permanenta, poate ca nu s-ar mai numi asa. fericirea e trairea aceea "from time to time" care iti arata ca se poate si ca chiar daca e uneori de scurta durata, "merita toti banii"

K0ntr0VerSy a scris:

Malkia, cum sa nu existe fericire fara conditii?

E ca o dieta: de luni incepem.

Sau de la 01 Ianuarie mai bine.

Da, si cand ajungi la 01 ianuarie iti dai seama ca o "reprogramezi" la 1 ianuarie anul viitor.

Dieta e mult mai posibila decat fericirea, pentru ca tine de vointa ta. Mie imi iese.

Moonstone a scris:

daca fericirea ar fi o stare permanenta, poate ca nu s-ar mai numi asa. fericirea e trairea aceea "from time to time" care iti arata ca se poate si ca chiar daca e uneori de scurta durata, "merita toti banii"

Si cand momentele de fericire devin microscopice, per ansamblu crede-ma ca nu mai dau doi bani. Si cu, si fara, e la fel. Nu ma ajuta cu nimic, pentru ca revin la starea initiala. Poate devin si mai trista cand imi dau seama ca pentru fiecare clipa de fericire "platesc" uneori si cu saptamani intregi de nefericire. Sau blazare, oboseala, lehamite, cum vrei...

Singura solutie ca sa nu te urci pe pereti e sa accepti ca trebuie sa-ti traiesti tristetea la momentul ei, ca sa nu cari "bagajul" dupa tine mai tarziu, incununat cu frustrari. Cand nu sunt fericita, nici nu incerc sa fiu. Nu imi pun ochelarii de soare roz, ca nu ma pot fenta pe mine insami, daca cu altii mai merge. Nu mai caut fericirea. Ea vine pe neasteptate. Sau nu.

Din punctul meu de vedere, fericirea este atinsa nu cand viata omului pare perfecta, pentru ca asta e imposibil, ci cand apare acel element care ii da putere sa depaseasca orice neajuns. Element relativ, fireste, pentru fiecare. Insa depinde, in mare, de acel element, iar cand el e pus in pericol sau dispare complet, situatia se intoarce pe dos. Asa vad eu lucrurile oricum.

WinoStonehead a scris:

Din punctul meu de vedere, fericirea este atinsa nu cand viata omului pare perfecta, pentru ca asta e imposibil, ci cand apare acel element care ii da putere sa depaseasca orice neajuns. Element relativ, fireste, pentru fiecare. Insa depinde, in mare, de acel element, iar cand el e pus in pericol sau dispare complet, situatia se intoarce pe dos. Asa vad eu lucrurile oricum.

De acord. Doar ca ai uitat sa specifici ca in fiecare perioada a vietii apare alt element/persoana care ii da cuiva puterea sa depaseasca orice. In general, chiar daca nu dispare, dupa un timp isi pierde "puterile magice", pentru ca situatiile din viata omului se schimba, depaseste etapa respectiva si descopera ca are nevoie de altceva. Si atunci... in cautarea unui nou Graal...

Malkia a scris:

De acord. Doar ca ai uitat sa specifici ca in fiecare perioada a vietii apare alt element/persoana care ii da cuiva puterea sa depaseasca orice. In general, chiar daca nu dispare, dupa un timp isi pierde "puterile magice", pentru ca situatiile din viata omului se schimba, depaseste etapa respectiva si descopera ca are nevoie de altceva. Si atunci... in cautarea unui nou Graal...

Pai depinde de persoana. Eu am reusit sa am acelasi "catalizator" de 13 ani incoace, si am trecut prin etape cat se poate de diferite ale existentei. Deci cred ca depinde de fiecare cat dureaza, si nu e neaparat sa isi piarda puterile de la o etapa la alta. Cred ca pentru fiecare e un element specific, care se poate regasi intr-o situiatie noua, fara sa se schimbe.