uit
iert
iar uit
iar iert
si nu ma mai intreb 'de ce?'...
De ce iertam?
Început de Justine_, Vin 17 oct 2008 · 197 răspunsuri · 22.012 vizualizări
cit timp o sa mai ai ceva de lamurit cu persoana respectiva, oricare ar fi ea, o sa tot "ierti". De fapt, nu e iertare. E o incercare, si inca o incercare de a obtine ceva - atunci cind te tot intorci undeva unde nu ti-a fost bine, cauti ceva.... O justificare, o explicatie, o "compensare"... ceva. Cumva, in mintea ta povestea nu e terminata. Si cu cit o sa te raneasca mai mult, cu atit mai mult vei cauta explicatii, justificari, te vei intoarce cautind sa intelegi de ce....
Am fost educati in mod eronat sa credem ca viata e justa si lucrurile se intimpla cu un motiv.
Nu e nimeni de vina pentru situatia asta. Doar tu esti. Daca vrei sa rupi cercul vicios, fa-o.
Jadora a scris:cit timp o sa mai ai ceva de lamurit cu persoana respectiva, oricare ar fi ea, o sa tot "ierti". De fapt, nu e iertare. E o incercare, si inca o incercare de a obtine ceva - atunci cind te tot intorci undeva unde nu ti-a fost bine, cauti ceva.... O justificare, o explicatie, o "compensare"... ceva. Cumva, in mintea ta povestea nu e terminata. Si cu cit o sa te raneasca mai mult, cu atit mai mult vei cauta explicatii, justificari, te vei intoarce cautind sa intelegi de ce....Am fost educati in mod eronat sa credem ca viata e justa si lucrurile se intimpla cu un motiv.
Nu e nimeni de vina pentru situatia asta. Doar tu esti. Daca vrei sa rupi cercul vicios, fa-o.
Sau putem ierta si numai intretinem relatii de comunicare cu persoana iertata pentru tot restul vietii nu e mai bine asa?
sau iertam pur si simplu pentru ca am ales sa nu mai caram cu/ in noi ranchiuni, reprosuri, miasme ale unor rani mai vechi si mai noi
fara legatura cu relatia cu persoana, doar in legatura cu noi insine
unii iertam, altii nu...aia care iertam o facem pt ca asa suntem construiti, nu e un act de gratie, se intampla pur si simplu...
de multe ori insa m-am gandit ca s-ar putea sa fie ceva superficialitate in asta 
Editat Mie 4 feb 2009 16:02
X.E.N.A. a scris:de multe ori insa m-am gandit ca s-ar putea sa fie ceva superficialitate in asta
De ce superficialitate?
Nic, pentru ca atunci cand urasti, asa cum si iubesti, tre' sa fie profund, ori daca nu urasti profund, nu se cheama superficialitate ?
mi-am uitat coerenta acasa azi, da' cred ca intelegi ce vreau sa zic :cry:
Xena, una e iubirea, alta e ura si cu totul altceva e iertarea.
Ierti pt ca asa simti, si simti ca ierti independent de sentimentele de ura si/sau iubire.
Ierti pe cineva care ti-a gresit dar pe care nici nu-l iubesti, nici nu-l urasti. Sa fim seriosi, pe cati iubim cu adevarat si pe cati uram?Eu as spune ca sunt foarte putini. In RESTUL, care nu apartin nici segmentului iubirii, nici al urii, se incadreaza ...cei care ne sunt oarecum indiferenti. Ei, bine, ii iertam si pe cei ce ne sunt indiferenti (nu-i uram, nu-i iubim), ii iertam si pe cei pe care ii uram (daca uram - eu de ex nu pot uri pe cineva) insa de cele mai multe ori, paradoxal, tocmai pe cei pe care ii iubim cel mai mult nu ii puteam adeseori ierta, poate si pt ca de la cei iubiti avem pretentiile cele mai mari, ca deceptiile sunt precepute de noi ca fiind mult mai acute decat cele venite din partea oricui altcuiva.
Iertarea nu cred ca se poate asocia superficialitatii.
Nu oricine poate ierta.
Nu oricine poate trece cu vederea, fara a scoate ochii, fara a se razbuna, pe cel care i-a gresit.
X.E.N.A. a scris:mi-am uitat coerenta acasa azi, da' cred ca intelegi ce vreau sa zic :cry:
Inteleg dar nu-s de acord cu tine !
"tocmai pe cei pe care ii iubim cel mai mult nu ii puteam adeseori ierta"
mare dreptate ai...
in rest, aia cu superficilitatea era asa o intrebare a mea pt mine...ca ma simt cam superficiala uneori ...nici macar sa urasc ca lumea nu duc prea "adanc" ...deci nici nu tre sa fii de acord cu mine, e chiar mai bine ca nu esti :cry:
deceivedC a scris:Sau putem ierta si numai intretinem relatii de comunicare cu persoana iertata pentru tot restul vietii nu e mai bine asa?
Depinde daca avem nevoie sau nu de "relatii de comunicare"
Daca persoana este cineva cu care avem si alte lucruri in comun, ok. Daca nu... o mai intrebi de sanatate o data, de doua ori, de zece ori, dar la un moment dat legatura se pierde daca nu exista nici un liant.
In cazul relatiilor "toxice" liantul este de obicei sau iubirea sau ura, atit. Si uneori ambele.
Dispar ele, dispare tot.