România
Roportal.ro

Iubeste-te pe tine insuti

Început de Arcangelo, Mie 15 oct 2008 · 523 răspunsuri · 51.179 vizualizări

Arcangelo6.893 mesaje#81
gheorghe35 a scris:
Nu am vorbit de etaloane obiective, sigur ca sunt subiective si relative.

Am facut referire la etaloanele societatii in care convietuim.

Daca te duci intr-o tara musulmana trebuie sa adopti etaloanele lor daca nu vrei s aintrii in conflict cu mediul social.

Fara repere nu este decat o simpla afirmatie, o credinta subiectiva particulara.

Se pare ca nu cunosti mitul lui Narcis.

Narcis nu a suferit, nu l-a interesat opinia celor din jur, s-a iubit pe sine si a murit de foame autoadmirandu-se in oglinda apei.

Cei care se iubesc total fara a se raporta la repere sociale, nu sufera.

Sufera cei care constata ca nu sunt iubiti, apreciati si respectati de cei din jur.

Ca sa fi respectat, iubit si admirat de cei din jur trebuie sa te ridici la asteptarile lor, sa fi lider al calitatilor pe care le considera ei ca trebuie sa le indeplinesti.

Uite ca nu ma intereseaza sa ma conformez pretentiilor societatii in care traiesc.Sigur ca nu-mi doresc sa intru in conflict cu societatea,dar asta nu inseamna sa adopt nebunia generala,doar din FRICA.Modelul societatii in care traim,e fundamental nociv,e putred,gresit,corupt.Nu doar ca nu e un model...e un reper negativ,e un antimodet,un ,,asa NU''.

Te asigur ca cunosc mitul(de fapt,cunosc bine si foarte bine mitologia greceasca in general).

Narcis,s-a sinucis,pentru ca SUFEREA. dupa o alta versiune a mitului,s-a aruncat in oglinda fantanii in care se privea,pentru ca nu se putea atinge...fugea dupa el,dar nu se putea prinde...

Chiar indragostirea asta,de el insusi,era pedeapsa zeitei Nemesis,care fusese revoltata de incapacitatea frumosului de a iubi...asa ca,l-a facut sa se indragosteasca de propriul chip,ca sa cunoasca suferinta iubirii neimpartasite.

Sufera cei care nu se iubesc pe sine.Ei cersesc iubirea celorlalti,se agata de ei,fac nenumartate compromisuri,chiar daca asta inseamna sa se compromita,sa se abuzeze,sa se lase abuzati...

Ai dreptate in afirmatia pe care am subliniat-o.

Cei care nu sunt iubiti de ceilalti,sufera atunci cand nu se iubesc ei insisi.Atunci,sunt dependenti de ceilalti,de a le face pe plac pentru a se face iubiti.Dependenta e tipica copilului,un om matur,nu are de ce sa fie dependent,ci independent.Aici,e vorba de maturitatea emotionala;sufera cei imaturi emotonal.

Idealul tau,e cel al unui copil...pe tine,nu te preocupa sa daruiesti iubire,ci sa te faci iubit de ceilalti.

Un om matur emotional,nu are nevoie sa se agate de nimeni...are sa dea tuturor maximum de libertate...fara sa aiba nevoie de ceva in schimb.El poate sa-i iubeasca chiar si pe cei care nu-l iubesc...nu pune nici un fel de conditii pentru a iubi.Pune conditii pentru a mentine niste relatii,pentru ca el nu are de ce sa se lase abuzat,nu e dependent de nimeni,si nu are nevoie de nimic de la ceilalti.

Nu are sa respinga iubirea nimanui(ca Narcis),dar nici nu are sa se agate de cineva.

nicnic38.009 mesaje#82
Arcangelo a scris:
Nu are sa respinga iubirea nimanui(ca Narcis),dar nici nu are sa se agate de cineva.

N-ar trebui sa respingem iubirea cuiva, dar nici sa ne agatam de cineva.

Just.

Dar destul de greu de aplicat. Si una, si alta. Poate prima e mai greu de realizat.

nambapleaca636 mesaje#83
Arcangelo a scris:

Arcangelo, mi se pare ca tu defapt urmaresti sa ti se spuna ca esti o persoana unica si speciala. Parerea celor din jur conteaza pt tine, destul de mult, cu toate ca negi asta. De asta si deschizi anumite topicuri, sa vezi parerea comunitatii despre ce crezi/simti tu. Vrei sa ti se confirme ca esti unic si ca societatea te accepta asa cum esti. Ma indoiesc ca vei fii de-acord cu mine, e doar parerea mea. Cheers.

gheorghe352.920 mesaje#84
nicnic3 a scris:
Absolut toti oamenii din zilele noastre sufera. Din te miri ce, dar sufera.

Neiubirea este deja ceva firesc astazi.Ca o antiporunca.

Vezi la subiectul fericire, am scris ce-i (ne)fericirea.

nicnic3 a scris:
Si uite-asa o modalitate de a uita de sine prin cautarea implinirii nevoilor si asteptarilor celorlalti.

Si te trezesti intr-o buna zi tipanad: si cu mine cum ramane? Cine sunt eu? Cu cine ma identific: cu altii , cu o masca, cu vecinul? Ma mai regasesc printre atatea tablouri zugravite de altii?

Eu, da...

Nu cu cine ma indentific este intrebare.

La ce nivel al valori ma situez in comparatie cu altii este intrebarea corecta.

Te raportezi la criterile sociale si te compari cu altii, esti tu original(a), nu inseaman ca uiti de tine, tocmai ca te preocupa unde e situata persoana ta.

Editat Vin 17 oct 2008 10:53

gheorghe352.920 mesaje#85
Arcangelo a scris:
Uite ca nu ma intereseaza sa ma conformez pretentiilor societatii in care traiesc.Sigur ca nu-mi doresc sa intru in conflict cu societatea,dar asta nu inseamna sa adopt nebunia generala,doar din FRICA.Modelul societatii in care traim,e fundamental nociv,e putred,gresit,corupt.Nu doar ca nu e un model...e un reper negativ,e un antimodet,un ,,asa NU''.

...

Cei care nu sunt iubiti de ceilalti,sufera atunci cand nu se iubesc ei insisi.Atunci,sunt dependenti de ceilalti,de a le face pe plac pentru a se face iubiti.Dependenta e tipica copilului,un om matur,nu are de ce sa fie dependent,ci independent.Aici,e vorba de maturitatea emotionala;sufera cei imaturi emotonal.

Idealul tau,e cel al unui copil...pe tine,nu te preocupa sa daruiesti iubire,ci sa te faci iubit de ceilalti.

Un om matur emotional,nu are nevoie sa se agate de nimeni...are sa dea tuturor maximum de libertate...fara sa aiba nevoie de ceva in schimb.El poate sa-i iubeasca chiar si pe cei care nu-l iubesc...nu pune nici un fel de conditii pentru a iubi.Pune conditii pentru a mentine niste relatii,pentru ca el nu are de ce sa se lase abuzat,nu e dependent de nimeni,si nu are nevoie de nimic de la ceilalti.

Nu are sa respinga iubirea nimanui(ca Narcis),dar nici nu are sa se agate de cineva.

Nu cred ca-i vorba de iubire, e vorba de respect.

Omul are nevoie de satisfactii. Vez ipiramida lui Maslow.

Satisfactile sunt functie de recunoasterea valorii de catre societate, de respectul pe care-l ai in societate.

Societatea iti recunoaste valoarea rapotandu-ti comportamentul si realizarile la criterile ei valorice.

Daca vrei sa fi apreciat(a) te staduiesti sa te apropii de ideal, sa fi cel mai bun, cel mai resectat.

Viata-i o competitie nu o alergare de unul singur.

nicnic38.009 mesaje#86
nambapleaca a scris:
Arcangelo, mi se pare ca tu defapt urmaresti sa ti se spuna ca esti o persoana unica si speciala. Parerea celor din jur conteaza pt tine, destul de mult, cu toate ca negi asta.

Hei, toti dorim sa fim unici si speciali. Si, pana la urma, in felul nostr, suntem. Si Arcangelo, poate ca multi dintre noi, doreste sa fie "unia si speciala". De ce nu?

Cat despre parerile celor din jur, cred ca ele conteaza pt orice om. Ceea ce ne diferentiaza este cantitatea. Cat ma afecteaza pe mine aprerea celor din Jur? Cat de altul? Cat pot fi vertical urmandu-mi propriile dorinte, idealuri, teluri?

*Berbecut*15.799 mesaje#87
nicnic3 a scris:
Hei, toti dorim sa fim unici si speciali. Si, pana la urma, in felul nostr, suntem. Si Arcangelo, poate ca multi dintre noi, doreste sa fie "unia si speciala". De ce nu?

Cat despre parerile celor din jur, cred ca ele conteaza pt orice om. Ceea ce ne diferentiaza este cantitatea. Cat ma afecteaza pe mine aprerea celor din Jur? Cat de altul? Cat pot fi vertical urmandu-mi propriile dorinte, idealuri, teluri?

Probabil intr-un moment al vietii foarte mult pentru ca inca nu reusesti sa te echilibrezi si sa te impaci cu tine insati, apo, treptat pe masura ce incepi sa te cunosti proportia scade din ce in ce mai mult ...

Poti fi atat de vertical cat iti permite educatia si felul in care privesti viata ... De nu, te apleci dupa cum bate vantul, sau dupa cum isi exprima fiecare parerea referitor la persoana ta ...

Arcangelo6.893 mesaje#88
gheorghe35 a scris:
Nu cu cine ma indentific este intrebarea.

La ce nivel al valori ma situez in comparatie cu altii este intrebarea corecta.

Te raportezi la criterile sociale si te compari cu altii, esti tu original(a), nu inseamna ca uiti de tine, tocmai ca te preocupa unde e situata persoana ta.

Mai intai,nu inteleg de ce nu ar fi o intrebare pertinenta ,,cu cine ma identific?'' -mi se pare o intrebare buna,raspunsul insa,e evazv.

Daca vrei sa-ti dovedesti valoarea comparandu-te cu ceilalti,vei intra in jocul orgoliului.Te asigur ca vei avea de-a face din plin cu dispretul si umilinta,fie ca vei dispretui,fie vei fi dispretuit,fie vei umili,fie vei fi umilit...vei fi un cersetor de laude,de apreciere,si te va durea enorm,cand ti se va contesta valoarea...daca te raportezi la ceilalti,aceasta problema e inevitabila.Valoarea ta,nu e intrinseca,ci e data de altii...pana si la tine,ai sa te raportezi,dupa criteriile lor...

Vei fi un Narcis,indragostit permanent de chipul tau in ceilalti.Vei cultiva o imagine,falsa,pentru a-i convinge sa te placa,sa te aprecieze,aprobe,iubeasca...

Chiar atunci cand aceasta aparenta va fi iubita,placuta,apreciata,vei simtii ca nu esti iubit...nu tu,ci imaginea aia a ta,e iubita...poti sa-ti petreci intreaga viata,langa fantana celorlalti,asteptand...cersind...

Narcis,e omul imatur emotional.Asta e adevaratul sens al mitului.

Persoana ta,nu e ,,situata'' nicaieri.Ceilalti,iti pot spune orice despre tine,pot sa-ti arate orice imagine(pentru ca nu toti,iti arata aceeasi imagine...),dar nici o imagine pe care ti-ar arata-o,nu e adevarata.E doar perceptia lor,asupra ta.Tu iti petreci viata incercand sa dai pareri,sa faci impresie...intelege inutilitatea si absurdul acesti teqatru,acestei minciuni,si renunta.

nicnic38.009 mesaje#89
gheorghe35 a scris:
Viata-i o competitie nu o alergare de unul singur.

Viata e IUBIRE. Pt tot ce exista. Adica :cry: : fara numaaaaaaaaaaar....

Arcangelo a scris:
Mai intai,nu inteleg de ce nu ar fi o intrebare pertinenta ,,cu cine ma identific?'' -mi se pare o intrebare buna,raspunsul insa,e evazv.

Evaziv, ca daca se detaliaza, se transforma in judecata sau emitere de ipoteze punitive :good: !

Arcangelo6.893 mesaje#90
gheorghe35 a scris:
Nu cred ca-i vorba de iubire, e vorba de respect.

Omul are nevoie de satisfactii. Vez ipiramida lui Maslow.

Satisfactile sunt functie de recunoasterea valorii de catre societate, de respectul pe care-l ai in societate.

Societatea iti recunoaste valoarea rapotandu-ti comportamentul si realizarile la criterile ei valorice.

Daca vrei sa fi apreciat(a) te staduiesti sa te apropii de ideal, sa fi cel mai bun, cel mai resectat.

Viata-i o competitie nu o alergare de unul singur.

Iar mitologia succesului...aceeasi credinta aberanta,ca fericirea depinde de indeplinirea acelor conditii,ale altora.Imi e lehamite sa-ti mai explic,inca odata cat de absurda e intreaga idee.

,,Fericirea" ta dorita,poate fi comparata cu succesele lui Alexandru Macedon.Iata o mica povestire(spusa de Osho,si repovestita de mine) :

Alexandru,era tanar,frumos,adulat...se declarase singur zeu,era stapanul de necontestat al celui mai mare imperiu,care a existat,bogat,dincolo de descrieri,avea tot succesul imaginabil...dar,intr-o zi,pe cand era intr-o campanie de cucerire prin India,a auzit zvonuri espre un mare intelept,care traia retras.Cei care vorbeau despre el,o faceau cu atata stima,incat Alexandru s-a simtit atins!

Adica cum isi permnitea acel om sa fie atat de admirat...era un zero,un nimeni,care avea doar hainele de pe el! -si acei oameni care ii vorbeau lui Alexandru despre el,erau coplesiti de admiratie!

Indrazneau sa admire pe acest nimeni,in prezenta lui,Imparatul-Zeu!

A poruncit de indata ca un sol,sa-l invite pe intelept la curtea sa...dar solul,s-a intors cu vestea surpriza ca inteleptul l-a refuzat!!

De fapt,mesajul era chiar mai socant,inteleptul,ii transmisese,ca n-are decat sa vina Alexandru la el,daca are ceva sa-l intrebe,el nu e interesat de Alexandru!

Asta chiar l-a scos din minti pe Alexandru...cum isi permitea acel...zdremturos,acel nimeni sa-i trimita Imparatului Lumii,un asemenea mesaj?!

Dar,era prea intrigat,ca sa nu cedeze...sigur,ar fi putut sa ordone pedepsirea lui exemplara,dar Alexandru vroia altceva...vroia sa-l impresioneze,vroia stima acelui om care nu se pleca in fata lui.Vroia ca inteleptul sa-i recunoasca superioritatea.

Asa ca,dupa ce s-a framantat intreaga noapte,Alexandru a cedat...s-a dus el la intelept,decis sa-l puna la punct.

A ajuns,inconjurat de suita,imbracat in haine scumpe,de gala,la coliba de paie a inteleptului,si a intrat.

Inteleptul,l-a privit indiferent,si s-a intors la meditatie.

Asta l-a uluit peste masura pe Alexandru! Nu stii cine sunt?! -Sunt Alexandru! Sunt Imparatul tau.

Inteleptul insa i-a raspuns: poate ca esti imparatul tuturor,dar nu esti si imparatul meu.Toti acei oameni care ti se inchina,o fac de frica in fata ta,nu din stima.Mie nu ai ce sa-mi iei...nu am nimic.

Asta l-a lovit puternic pe Alexandru in orgoliu...acel om,indraznea sa-i conteste intreaga viata...Alexandru luptase pentru succesele sale,cu intreaga lume,si fusese victorios...si acum,venea cineva sa-i spuna ca pentru el,toate realizarile sale,nu inseamna nimic!

Poate nu stii cine sunt,a continuat Alexandru,sunt imparatul tuturor,sunt un zeu,sunt stapanul tuturor,imperiul meu,se intinde din africa pana in asia...

Inteleptul,l-a privit din nou,si i-a raspuns: sa zicem ca am fi amandoi intr-un desert,si ca eu am ultimul pahar cu apa...iti e foarte sete,si nu poti sa-mi iei paharul,pe care l-as putea varsa intr-o clipa...ce mi-ai da,ca sa-ti dau paharul acela cu apa?

Alexandru,a raspuns imediat: ti-as da tot ce ai vrea...am totul,si bogatiile,nu ar fi decat un fleac.

Da,a raspuns inteleptul,dar sa spunem,ca ti-as cere jumatate din imperiul tau...

A stat Alexandru,s-a tulburat,dar pana la urma,a trebuit sa recunoasca ca ar da jumatate din imperiul sau,pentru un pahar cu apa!

Insa inteleptul nu era multumit...l-a intrebat din nou pe Alexandru: dar,sa zicem ca nu mi-as multumii cu jumatate din imperiul tau...sa zicem ca ti l-as cere pe tot!

Degeaba s-a straduit Alexandru sa gaseasca un alt raspuns...pana la urma,a trebuit sa recunoasca ca ar da intreg imperiul sau,pentru un pahar cu apa...

Insa,inteleptul tot nu era multumit! -Sa zicem,ca as hotari ca setea mea,e mai impotanta decat imperiul tau,si as bea paharul acela cu apa...

Alexandru era uluit...acest om,care nu avea nimic,era in stare sa renunte la un intreg imperiu,pentru un pahar cu apa...dar,la urma urmei,el insusi recunoscuse ca ar face alelasi lucru...

Vezi,a continuat inteleptul,intreg imperiul tau,nu valoreaza nici macar cat un pahar cu apa!

← Înapoi la Filozofie