Am sa enumar si modalitatile prin care ne aratam ca nu ne iubim,si ca nu e ok sa ne iubim.Iata-le:
1 autocritica (de ce oare aveam atata nevoie sa fim apreciati?)
2 culpabilizarea,invinovatirea de sine (v-ati intrebat vreodata,de ce suntem obsedati de-a binelea sa ne dezvinovatim?)
3 auto-dezaprobarea (v-ati gandit oare,de ce oare om fi toti atat de insetati sa primim aprobare?!)
4 ,,nu sunt destul de bun'',nu merit ceva de calitate,de valoare...(uneori,asta e o motivatie a sacrificiului de sine...nu din iubire,ci din teama de-a fi abandonati,neiubiti...e o agatare...permitem altora sa ne abuzeze,sau o facem chiar noi,sperand sa primim in schimb iubirea aprecierea,si aprobarea celorlalti...)
5 autodistrugerea -ne folosim de tot felul de lucruri,ca sa ne aratam ca ne detestam...unii nici n-ar banui...daca ii intrebi: ,,de ce fumezi", ,,de ce bei'' , ,,de ce te droghezi'',vor cauta tot felul de raspunsuri...doar pe asta,o sa-l ocoleasca...vor sa se distruga,sa se pedepseasca...
6 narcisismul -asta e cel mai greu de recunoscut,ca manifestare a lipsei de iubire de sine...e vorba de o reclama de sine,falsa,de incercarea de a baga sub nasul celorlalti,in mod qvasi-osesiv,o imagine falsa,indulcita despre noi...ne e teama ca nu vom fi acceptati,apreciati si iubiti de catre ceilalti(asa cum suntem)...si incercam sa-i convingem de ceva ce nu suntem convinsi nici macar noi,sa aratam o imagine falsa despre noi,in speranta ca aia va putea fi iubita,apreciata,aprobata de catre ceilalti...
In primul rand, autocritica e semn al luciditatii, a bunei cunoasteri de sine. Daca inveti s-o faci cum trebuie, are efecte pozitive; duce spre progres (mai ales in munca). Ce cauta pe langa restu` celor enumerate (care-mi dau impresia ca se vorbeste de oameni bolnavi)? De fapt, tot topicul asta imi da impresia ca se vorbeste de oameni bolnavi. 
... sau care au trait intr-un mediu bolnav. ( added later )