Iubeste-te pe tine insuti

nightwish a scris:

De fapt, unii nu fac diferenta intre ce trebuie sa invete ei, personal, si cand le este permis sa invete si pe ceilalti.

True, dar pe langa asta este si faptul ca "viata bate filmul". Iar unii chiar au impresia ca lucrurile se intampla ca-ntr-un film. N-au simtul realitatii.

Deh, poate fantezismul de care sufera unii este o boala incurabila si nu doar o doza mare de ignoranta cum cred eu.

La un moment dat, or sa realizeze cum stau lucrurile.. daca nu in viata asta.. in alta. Cand o sa fie momentul potrivit.

nightwish a scris:

La un moment dat, or sa realizeze cum stau lucrurile.. daca nu in viata asta.. in alta. Cand o sa fie momentul potrivit.

Adevar graiesti...

Eu stiu ca spun lucruri...ciudate.Iubeste-te pe tine...dar eul,ego-ul e construit din identificari...ne identificam cu diverse lucruri,si ne dezidentificam cu altele.Am sa spun o poveste(am citit-o intr-o carte a lui Osho) :

Un rege,auzind ca in regatul sau traieste un mare intelept,a trimis slujitorii sai,sa-l invite la palatul sau.Era atat de entuziasmat de venirea inteleptului,incat i-a iesit in intampinare.Inteleptul insa,cand regele l-a chemat pe nume,i-a raspuns ca acolo nu e nimeni cu numele acela...asta,l-a nedumerit pe rege care i-a cerut sa se explice.Inteleptul,a cerut atunci permisiunea de a da instructiuni servitorilor,si a obtinut-o.

Atunci,a spus: deshamati caii de la trasura cu care am venit aici -si asa au facut.Apoi,l-a intrebat pe rege: o,rege,oare caii sunt trasura? -regele a spus,ca nu...bine-inteles ca nu...dar inteleptul a continuat,cerand ca si hamurile sa fie indepartate,apoi oistea si fiecare parte din trasura a fost demontata la randul sau,si indepartata.

De fiecare data,inteleptul continua sa-l intrebe pe rege,daca acele parti,sunt trasura,si regele raspundea ca nu,de fiecare data.

Cand in sfarsit,nu a mai ramas nimic,inteleptul l-a intrebat pe rege: O,rege,unde este trasura? -iar regele,surprins,a trebuit sa recunoasca ca nu e nici o trasura acolo...

Morala povestii,este ca aceste nenumarate identificari pe care le facem cu diverse lucruri,sunt eul.Exact cum sunt acele parti componente trasura...ele pot fi indepartate pana la ultimul,si atunci vom vedea ca eul acesta,era doar o constructie falsa,un amalgam de identificari.Ca e ireal,fals.

Cand va spun: iubeste-te pe tine insuti,incerc sa dizolv exact acele identificari.Fiind pentru sau impotriva unui lucru,identificandu-ne cu ceva anume,si neidentificandu-ne cu altceva,am construit ,,trasura'' -daca acceptam ca toata aceasta definitie care este eul,e construit pe conflictul intre cei care credem ca suntem si cei care nu vrem sa fim,daca vedem in profunzime cum e alcatuita iluzia,vom intelege ca eul asta,nici macar nu exista!

Sunt mai multe probleme legate de identitate,mai multe conflicte care se intretin reciproc.

Este odata eul -acele lucruri cu care ne identificam(corpul,mintea,senzatiile,emotiile,gandurile,dorintele...un anumit sex,o aparenta fizica,o varsta...studiile,amintirile,etc)

Apoi,este supra-eul -cine credem noi ca ar trebui sa fim.Aceasta ,,instanta'' interioara,este un ,,ideal" -oamenii inteleg rareori cat de toxice sunt idealurile astea,,,in numele lor invatam ura de sine,supraeul,inseamna acele lucruri dupa care fugim,ele dau nastere urmatoarei probleme:

Umbra -id-ul,partea noastra neasumata,acele lucruri,cu care nu vrem sa ne identificam...de care fugim

Alter-egoul -o masca de care ne folosim,o masca sociala,menita sa dea o parere despre noi,sa manipuleze perceptia celorlalti.

Si mai este si adevarata noastra identitate...ignorata,acoperita de aceste straturi de minciuna...

Dar cine oare mai ajunge la ea? -unii,ajung sa vada dincolo de toate aceste masti,sa vada ca pana si vidul care apare in meditatie,chiar si acele,nu sunt ei...ca nici macar acel ceva,foarte subtil,care este perceptia ca sunt separati de tot,ca au o identitate distincta,separata,un eu, ,,sentimentul'' eului,nici macar ala nu sunt ei...pentru ca pana si ala dispare in flacara meditatiei...

Iata,vorbesc acum,de ceva care este numit in mod obisnuit ,,iluminare''.

Exista doua cai,prin care puteti ajunge la realitate: fie respingeti identificarea cu totul,dar absolut cu totul,observand cu luciditate ca nu sunteti nimic din ceea ce puteti percepe(cum a facut inteleptul cu trasura),fie va identificati cu totul,dar absolut cu totul,fara a mai respinge nimic,dar chiar nimic -important este sa depasiti iluzia limitarii.

Mai ales pe cea de-a doua cale,pot sa apara uluitoare puteri paranormale -a fi totul,inseamna a putea totul! -daca sunt vantul,pot sa actionez ca vant...daca sunt situatiile,pot sa fac ce vreau cu situatiile...daca sunt oamenii,pot actiona chiar din ei,prin ei...sunt ei!

Pe prima cale,va aparea starea de martor -am scris intr-o alta postare despre ea,si am dat si o tehnica,prin care se poate ajunge la ea,pe a doua cale,constiinta expansionata va va face capabili sa va regasiti identitatea in tot -chiar ceilalti,vor fi tot o parte din voi...pe prima cale,veti descoperii constiinta martor,care e nemiscata,atemporala,dincolo de tot si de toate,in care se petrece totul,dar care e dincolo de tot -acea constiinta,sunteti.

Pe a doua cale,veti descoperii ca sunteti Dumnezeu-actorul-actiunea...ca sunteti totul -pe calea asta,sunt inca la inceput.

Cand va indemn la iubirea de sine,incerc sa dizolv chiar sursa iluziei,faptul ca nu acceptati,ca respingeti atat de mult,faptul ca va identificati doar cu ceva anume,ca fugiti de ceva anume,ca fugiti dupa ceva anume...sa pun capat razboiului din ,,interior'' (trebuie insa sa folosesc termenii astia,chiar daca sunt inadecvati)

A te iubi pe tine insuti,inseamna a dizolva ego-ul,nu a-l creea...ego-ul e doar un conflict...lasati jos armele,si va disparea ca un fum.

Arcangelo a scris:

Cei care vor intelege vor tacea, iar cei care vorbesc nu vor intelege nimic ... .

Ravl a scris:

Cei care vor intelege vor tacea, iar cei care vorbesc nu vor intelege nimic ... .

Un indiciu pentru tine: nu ai tacut! ;)

Ravl a scris:

Cei care vor intelege vor tacea, iar cei care vorbesc nu vor intelege nimic ... .

Dodii lipsite de valoare...

Ravl a scris:

Cei care vor intelege vor tacea, iar cei care vorbesc nu vor intelege nimic ... .

nicnic3 a scris:

Dodii lipsite de valoare...

Dovedeste-o, expunand ce-ai inteles ;)

Am vorbit mult despre asumarea calitatilor noastre,despre latura noastra luminoasa,pe care o ascundem,in care nu credem,pe care o respingem chiar,in numele a tot felul de tampenii care ne-au fost bagate in cap...

Dar doar am pomenit,in trecere despre asumarea laturii noastre ,,intunecate'',cea respinsa pentru ca e ,,rea'',ca e ,,urata'',ca e lipsita de valoare,cea dispretuita,cea de care ne este rusine...

E usor sa spunem ,,eu sunt totul'',sau : ,,eu sunt Dumnezeu'',sau chiar ,,eu si Tatal,una suntem''dar sa ne asumam rautatea,greselile incompetenta,esecurile...e dificil.Am fost invatati sa le ascundem,sa ne rusinam de ele,sa le dispretuim,sa le demonizam!

Cu adevarat,esecurile sunt cei mai buni ditre invatatorii nostrii -facem ceea ce credem ca e corect,cum credem ca e corect,dar rezultatele ne spun ca gresim...esecurile sunt pasii nostrii spre realizari,spre succese.Daca le respingem,e ca si cum am respinge treptele unei scari,dar am vrea sa ajungem in varf.Nu se poate.A dispretui esecurile,a le respinge,ne va duce -in mod aparent paradoxal- la un etern esec.Ne vom incapatana sa repetam greselile pe care nu avem curajul sa ni le asumam,din care nu vrem sa invatam,ne vom ,,resemna'',sa traim in ratare,sa ne plangem de mila,si sa ne complacem in rolul de victime ale unui ,,destin nemilos"(sau Dumnezeu arbitrar,despotic si nebun...).

Toate laturile noastre ,,rele'' neasumate,contin calitati esentiale pentru noi,pe care,daca nu le acceptam,le vom trai ca pe niste defecte cumplite.Am sa dau un exemplu: sa zicem,ca ati crescut intr-o familie de oameni ,,iuti'', ,,de actiune'',mereu nerabdatori,care va presau sa fiti eficienti,descurcareti,rapizi...va blamau orice tendinta de a va relaxa,de a o lua mai incet,va atribuiau defecte -asa cum le vedeau ei- ca ,,mocait'', ,,lenes'' ,,putoare''...asta v-a determinat sa simtiti,inca de atunci,de mici,ca nu puteti fi iubiti pentru aceasta latura a voastra de lenes si mocait...sa va fie rusine de ea...ati incercat s-o ascundeti,de parinti si de criticile lor nemiloase,de voi insiva mai apoi,de parteneri,colegi,de copii...de toata lumea...ba chiar ati uitat pana la urma ca in voi mai este si acel lenesi si mocait,pe care l-ati exilat de mult timp in inconstient...

Faptul ca nu va asumati aceasta latura,ca va straduiti permanent sa va aratati in ochii tuturor ca harnicie si eficienta intruchipata,v-au privat de lucruri foarte importante...acum,nu va dati voie sa va relaxati,aveti o abordare pragmatica,sunteti permanent ,,pe fuga'',si faceti greseli majore din nechibzuinta -nu va dati nici macar timp ca sa cumpaniti ceea ce aveti de facut...nu aveti timpa va distrati,sa va relaxati,sa va bucurati,sa observati ca afara e primavara,sau ca copii cresc langa voi...va treziti cu noaptea in cap,si munciti cu obstinatie ca sa dovediti cat de harnici sunteti...sotia,probabil ca a divortat deja,sau si-a gasit un amant...copii,cred ca iubirea voastra fata de ei,inseamna sa aduceti bani,cat mai multi bani...au fost neglijati,tinuti din scurt,si li s-au trasat obiective ,,marete'',daca sunt adolescenti,acum nu va mai intelegeti deloc cu ei...sunt razvratiti!

Harnicia si viteza cu care va ,,traiti'' viata,au transformat-o intr-un esec rasunator! -vi se pare atat de nedrept...ati facut toate astea,ca sa fiti iubiti,ca sa fiti acceptati...si acum,uite ca efectul e ca nimeni nu va iubeste...doar vor lucruri de la voi...bani...dati atat de mult,munciti atat de intens,atat de dedicati...si nimeni nu va apreciaza pentru asta...nu-i nimic,exista niste subalterni acolo,la munca,va varsati nervii pe ei...sa va respecte,ce naiba,doar ati muncit de la varsta de ,,X'' ani,din greu ca sa ajungeti unde ati ajuns...

Si am sa dau,acum si exemplul ,,contrar'' de demonizare a unei calitati: sa spunem ca parintii vostrii au fost niste oameni destul de tematori...au incercat sa va protejeze,chiar excesiv...au luat in calcul mereu toate pericolele in care v-ati putea aventura,si vi le-au interzis cu strajnicie,v-au bagat prudenta lor cu polonicul pe gat...vi s-a cerut mereu sa aveti rabdare,sa nu va grabiti,sa va ganditi de doua(noua)ori mai inainte de a actiona...initiativa,v-a fost descurajata,condamnata...pentru voi,totul era prea periculos,prea imprudent...de cate ori curiozitatea,spiritul de aventura si intrazneala ieseau la lumina din voi,erau aspru condamnate,vi se spunea: ,,unde te grabesti asa??!", ,,repezitule!'', ,,nesabuitule!'' ,,curiosii mor repede''

Acum sunteti un conservator convins...ati uitat de multa vreme ca in voi era un aventurier nonconformist,curios sa incerce ceva nou,incitat si nu speriat de noutate...acum,sunteti rabdator,faceti tot posibilul sa fiti asa,sa le aratati tuturor ca sunteti cel mai rabdator om in viata...probabil ca aveti o slujba de doi lei,mult sub posibilitatile voastre,ca ati invatat sa amanati la infinit orice decize,si sa va complaceti in ,,siguranta'' unei situatii care de fapt ar fi trebuit lasata cu mult timp in urma voastra...in fata schimbarii,dati inapoi,va agatati de trecut,de educatia primita,religia si convingerile inoculate...nu aveti pic de intrazneala...traiti intr-o lume ,,periculoasa'' in care siguranta e o valoare si riscul un demon...sunteti timid...lipsit de incredere...ceilalti cred ca nu aveti pic de vointa...si voi credeti la fel...aceptati ,,resemnati'' ca altii sa va faca viata,si voi s-o traiti...altii iau deciziile pe care voi doar le amanati la infinit...ramaneti sclavi in niste relatii abuzive,urate,din care nu aveti curajul sa va desprindeti...sunteti inca un copil,care cauta protectie.Daca aveti copii,atunci pana si ei pot ajunge sa va tiranizeze,sa va exploateze,sa va condamne pentru ca le-ati distrus copilaria rabdand alaturi de sotul abuziv si alcoolic...

Asta e un alt exemlpu de viata ratata din pricina ca nu vrem sa ne acceptam unele laturi,ca le demonizam,ca am fost invatati sa le privim ca pe niste defecte,niste gunoaie de care incercam sa scapam,adesea cu disperare,inchipuindu-ne ca sunt inutile si daunatoare,ca ele sunt cauza problemelor noastre.

De fapt,ele sunt solutia problemelor,nu cauza lor;avem nevoie exact de acele calitati(pe care le numim ,,defecte''),si faptul ca fugim de ele si ca fugim dupa calitatile pe care ni le dorim,acelea pentru care credem ca vom fi iubiti,acceptati si stimati,ne face viata un calvar.

Inca o data -nu ne asumam nici ,,defectele'' nici calitatile -fugim de,si fugim dupa! -ca un caine,care fuge de coada lui,si dupa coada lui,fara sa priceapa cat de absurd este sa faca asta,devreme ce coada este parte din el!

Se spune ca, pentru a fi capabil de a placea si/sau a iubi pe altcineva, trebuie intai sa te iubesti pe tine insuti.

Si pana la urma.. de ce nu te-ai iubi? Eu nu cred ca exista om pe lume demn de dispret Absolut.