Iubeste-te pe tine insuti

gheorghe35 a scris:

Pai tu ce faci, oferi sau pretinzi iubire?

Aici era vorba ca fericiti sunt cei care se iubesc pe ei si au atata iubire incat ce le prisoseste (ce da pe afara) o dau la altii.

Cand spun ca "ma iubesc pe mine insami",de fapt eu ma privesc de dinafara si iubesc ceea ce vad in interiorul meu sufletesc,in manifestarile mele atunci cand las sufletul sa vorbeasca si sa actioneze si sunt recunoscatoare ca pot avea aceste daruri - si aici nu mai poate fi vorba de narcisism.

Jet Black a scris:

Sincer,m-am saturat de cate ori am auzit de increderea asta in sine.Cum se manifesta increderea asta in sine??

Am ezitat sa raspund intrebarii tale,pentru ca,la capitolul asta stau destul de prost inca...

Dar asta nu inseamna ca nu am un raspuns.A venit momentul,pentru a dou-a portie din lectia de iubire de sine:

ACTIONEAZA DEMONSTRATIV

Sunt multe traume,care ne intaresc convingerea ca nu suntem buni de nimic,nu suntem valorosi,ca suntem incapabili sa ne descurcam in anumite situatii,ca suntem nepriceputi in diferite domenii,si ca nici nu o sa putem vreodata sa ne realizam visele.Ne complacem plangandu-ne de mila,sau nu ne dam voie nici macar asta;ne facem ca de fapt,nici macar nu vrem asa de tare sa ne bucuram de anumite experiente...ca ne-am resemnat,si ca e mai bine asa...

Colectionam probleme,pe care nu avem curajul sa le rezolvam in mod transant,relatii abuzive,impovaratoare,pe care nu avem curajul sa le rupem...ne ,,multumim'' cu o viata sub potentialul nostru,si nu pentru ca am atins cine stie ce mare realizare spirituala,ci pentru ca nu avem curaj sa incercam o alta cale...

Solutia,este sa trecem la fapte.Sunt tot felul de lucruri care nu ne plac la viata noastra,si doar taraganam problemele,ocolind solutia,adesea evidenta pentru toti(in afara de noi,cei care cautam motive ca sa nu facem nimic in legatura cu ea...)

Simplul fapt de a actiona ALTFEL de cum suntem obisnuiti,de a face o schimbare are efecte miraculoase asupra vietii noastre.

A ne asuma actiunea,inseamna a ne lua viata in maini,a ne asuma responsabilitatea,a prelua controlul.

Ne dam noua insine un mesaj,ca ne pasa de noi insine,ca avem autoritatea,si nu asupra altora,ci asupra vietii noastre.

Actiunea asta,menita sa ne demonstreze ca suntem capabili,valorosi,ca meritam ceva mai bun si ca ne pasa de noi insine.Ca suntem de partea noastra.

Sunt multe lucruri,unele cu un impact direct asupra problemelor noastre,altele,aparent fara impact major.

Am sa dau -cel mai bine- exemple:

Intotdeauna,am considerat inacceptabila cruzimea fata de animale,am citit multa vreme carti de medicina naturista care explicau in mod incontestabil beneficiile unei alimentatii naturiste,fara chimicale,fara carne,cu cat mai multe cruditati...dar nu faceam nimic in privinta asta.Pana intr-o zi,cand am hotarat -spre surprinderea mea,si a celorlalti,sa nu mai fac compromisuri.Am refuzat sa mai mananc carne.Si asta chiar daca toata familia manca in continuare...mai mult,nu aveam un serviciu atunci,si eram dependent financiar de familion...ca sa ma ,,convinga'',maica-mea mi-a interzis pur si simplu sa mai...mananc!

Credeti ori ba,dar nu m-am lasat.Cu banii pe care sora-mea s-a indurat sa mi-i dea,mi-am cumparat exclusiv fructe...cele mai ieftine pe care le gaseam,dar nu am cedat.Toata povestea,inclusiv opozitia pe care am intampinat-o,mi-au intarit stima fata de mine.Stiam ca ceea ce fac este corect,si nu am facut compromisuri.Mi-am respectat decizia,si in felul asta m-am respectat pe mine.Un motiv in plus,ca sa ma stimez.

Dintotdeauna am fost gay...nimeni nu stia asta,mi-era rusine sa o recunosc,si viata mea,era un cosmar,pentru ca trebuia sa ascund permanent de toata lumea aceasta latura ,,de neiubit''a mea...A insemnat enorm,faptul ca am decis sa le spun tuturor.Am inceput cu prietenii,apoi familia,si am sfarsit prin a spune inclusiv cunoscutilor,vecinilor si colegilor de munca.

Si asta in ciuda consecintelor.Cu timpul,am ajuns sa ma stimez,pentru asta.Pentru ca mi-am asumat decizia,si mi-am dovedit ca pot sa fiu eu insumi,chiar daca intreaga lume,imi spunea ca sunt rau,anormal sau bolnav...chiar daca am fost ridiculizat.Nu doar ca nu-mi mai e rusine de mine,dar sunt mandru de ,,latura de neiubit''.

Sunt doua exemple,din viata mea,de actiune demonstrativa,care mi-au schimbat viata in bine,si care m-au ajutat sa-mi construiesc o relatie mult mai buna cu mine.Acum,astept exemplele voastre

Cred ca sa te iubesti, trebuie sa te iubeasca cineva ca vezi ca meriti sa fii iubit.

catherinedeneuve a scris:

Cred ca sa te iubesti, trebuie sa te iubeasca cineva ca vezi ca meriti sa fii iubit.

Oricine merita sa fie iubit,nu trebuie sa astepti asta ,trebuie sa ai curajul sa incerci.

Da, oricine merita sa fie iubit, dar nu e, si aici e nasol.

catherinedeneuve a scris:

Da, oricine merita sa fie iubit, dar nu e, si aici e nasol.

Poate ca este doar ca neaga atat de mult asta incat nu mai observa pe cei care il/o iubesc.

Mi se pare funny cand afli despre tine ca ai calitati pe care tu nu le stiai. E complicata treaba, nu pot sa zic cat de miribolanta sunt, daca eu nu cred ca sunt, desi in realitatea e posibil sa fiu. :aranjare:

catherinedeneuve a scris:

Mi se pare funny cand afli despre tine ca ai calitati pe care tu nu le stiai. E complicata treaba, nu pot sa zic cat de miribolanta sunt, daca eu nu cred ca sunt, desi in realitatea e posibil sa fiu. :aranjare:

Gandeste-te la asta,poate o sa descoperi lucruri pe care nu credeai ca le ai.Si da,e posibil sa fi!

halfhalf a scris:

Cand spun ca "ma iubesc pe mine insami",de fapt eu ma privesc de dinafara si iubesc ceea ce vad in interiorul meu sufletesc,in manifestarile mele atunci cand las sufletul sa vorbeasca si sa actioneze si sunt recunoscatoare ca pot avea aceste daruri - si aici nu mai poate fi vorba de narcisism.

Si te iubesti indifernt de ce vezi in interior?

Daca da atunci e vorba de narcisism.

Daca rapoartezi la criterii de valori din exterior si te iubesti sau nu, in functie de unde se situeaza calitatile tale in raport cu valorile, atunci e vorba de autoanaliza.

*Berbecut* a scris:

Gheorghe n-ai inteles nimic ... :P

Explica-mi pe intelesul meu.

Narcisismul

Boala psihica,caracterizata de o preocupare extrema (obsesie) fata de sine,o imagine deformata a importantei de sine(in relatia cu ceilalti...)si o nevoie presanta de a primi atentia si admiratia celorlalti.

Narcisistul,e caracterizat de o raceala extrema si sange rece,care se clatina doar cand increderea ii este zdruncinata,precum si de tendinta de a profita de ceilalti,si a-i exploata.(egoism)

In opinia lui Freud,narcisismul,este un stadiu normal de dezvoltare al copilului,care este insa patologic daca apare dupa pubertate.

As vrea sa nu mai trebuiasca sa repet,inca o data,ca aceasta obsesie grandomana si egotica fata de imaginea de sine in ochii celorlalti,nu are nici o legatura cu stima de sine si cu atat mai putin cu iubirea fata de sine.Narcisistul vrea adulatia celorlalti,dedica un cult imaginii sale.E obsedat sa primeasca atentie,sa fie bagat in seama,e INSETAT de apreciere,nu satul de ea.