Pocainta - o conditie pentru mantuire?

Ce... convenabil. Hai sa dam vina pe o fiinta supranaturala. Altii dau vina pe destin. Orice.. numai sa nu se autoinvinovateasca sau sa fie scutiti de a mai caute alte cauze. Dam vina pe fiinta aia si-am scapat de griji. Unii de-asta si au nevoie de dumnezeu (ca sa dea vina pe ceva - si NU te arat cu degetul, Arcangelo.) Pai mai bine cred ca nu exista, decat sa cred ca e RAU, NEDREPT, NEBUN, SADIC, etc.

De ce nu dam vina pe relatia cauza-efect*? De ce nu acceptam ca se poate intampla ceva din simplul motiv ca am fost acolo unde s-a petrecut? De ce trebe sa credem ca suntem pedepsiti sau ca cineva se joaca cu noi si-i face placere?

Referitor la "a fi pedepsit"; ce dumnezeu pampalau (ca sa nu ii zic altfel) isi fabrica ceva cu defecte si-apoi pedepseste fiindca acel ceva a actionat impotriva asteptarilor SALE, limitat fiind chiar de EL? Si CULMEA, ii cere creatiei sa-i para rau. Sa nu-mi veniti cu: pai Adam si Eva erau fara defect la inceput... bla bla.

* nu ma refer la relatia cauza-efect din religie = daca tu faci ce ti-a zis EL sa nu faci, iti da peste bot! Las` ca vezi tu!

Enchantress a scris:

Ce... convenabil.

* nu ma refer la relatia cauza-efect din religie = daca tu faci ce ti-a zis EL sa nu faci, iti da peste bot! Las` ca vezi tu!

Nu ne pedepseste,ne ajuta sa evoluam.

Dumnezeu nu este fiinta.

me and just me a scris:

Dumnezeu nu este fiinta.

Fiinţă e, pentru că...fiinţează, adică, există.

me and just me a scris:

Nu ne pedepseste,ne ajuta sa evoluam.

Dumnezeu nu este fiinta.

Cum te face sa evoluezi? "Iti da" o suferinta si tu, fiind disperat ca n-ai la cine sa mergi sa te scape de ea, te intorci la EL? Si-asa ajungi sa-l cunosti? Asta inseamna evolutie: cunoasterea de dumnezeu?

Da-mi tu alt exemplu, ca poate al meu nu-i asa bun.

lupini a scris:

Fiinţă e, pentru că...fiinţează, adică, există.

Cum spui tu..insa eu nu il consider fiinta

Enchantress a scris:

Cum te face sa evoluezi? "Iti da" o suferinta si tu, fiind disperat ca n-ai la cine sa mergi sa te scape de ea, te intorci la EL? Si-asa ajungi sa-l cunosti? Asta inseamna evolutie: cunoasterea de dumnezeu?

Da-mi tu alt exemplu, ca poate al meu nu-i asa bun.

Trebuie sa ii multumesti apoi sa te gandesti de ce ai primit-o.Daca orgoliul te lasa poate vezi ce ai platit.

In fine,eu ma retrag,nu ii treaba mea sa le dechid ochii la latii.

me and just me a scris:

Trebuie sa ii multumesti apoi sa te gandesti de ce ai primit-o.Daca orgoliul te lasa poate vezi ce ai platit.

In fine,eu ma retrag,nu ii treaba mea sa le dechid ochii la latii.

Pai ce altceva ai putea sa faci? Par example iti da Dumnezeu cel bun, milostiv si iertator un copil autist sau handicapat... Tu-i multumesti zilnic pentru binecuvantare. Ai meritat-o, nu stii exact de ce, dar ai meritat-o ca doar Domnul ti-a dat-o. Si-ti inveti si copilul sa multumeasca Domnului pentru "darul" primit. Si toata lumea sufera fericita. Ce bun e Domnul! Slavit fie numele sau!

Probabil n-ai vazut tu persoane handicapate de o mie de ori mai bogate si mai frumoase sufleteste decat cei mai sanatosi oameni.

Conditiile de la nastere nu trebuie sa te conduca la o viata acra, de continua razvratire fata de cine ti-a dat-o. Poti sa te realizezi, sa-ti depasesti conditia indiferent de startul care l-ai avut. Cei care reusesc asta sunt niste mici eroi, demni de admiratie, cei care se plang incontinuu si dau vina pe toti si pe toate pentru nefericirea lor, isi merita soarta si singuratatea. La urma urmei, conditiile de la nastere pot fi o provocare acceptata si invinsa

Am mai spus - sa nu dam vina pe Dumnezeu, soarta sau mai stiu eu ce ca nu suntem toti frumosi, bogati, milionari, generosi, cinstiti, etc.

diela a scris:

Conditiile de la nastere nu trebuie sa te conduca la o viata acra, de continua razvratire fata de cine ti-a dat-o. Poti sa te realizezi, sa-ti depasesti conditia indiferent de startul care l-ai avut. Cei care reusesc asta sunt niste mici eroi, demni de admiratie, cei care se plang incontinuu si dau vina pe toti si pe toate pentru nefericirea lor, isi merita soarta si singuratatea. La urma urmei, conditiile de la nastere pot fi o provocare acceptata si invinsa

Am mai spus - sa nu dam vina pe Dumnezeu, soarta sau mai stiu eu ce ca nu suntem toti frumosi, bogati, milionari, generosi, cinstiti, etc.

Total deacord. Asa a fost sa fie. Shit happens. DAR, nu sa ii multumesti lui Dumnezeu ca ai un copil care sufera si impreuna cu care suferi. Nu pot concepe asa ceva. Copilul ala handicapat e vazut de credinciosii indoctrinati(sau mai putin indoctrinati) ca o unealta a lui Dumnezeu. S-o pun mai simplist, copilul ala handicapat si fara nici o vina e ca banda aia care-o pui pe lampa si se-agata mustele-n ea.

Exemplu de gandire sanatoasa: se naste copilul orb si fara maini. Parintii multumesc Domnului si abia asteapta sa mai creasca putin sa-l scoata-n lume la schimbat vieti. E mai bine ca-i asa. E o scula mai potenta. Plus ca in timp ce copilul creste parintii au grija sa-l educe bine, sa ajunga o persoana bogata si frumoasa sufleteste(asta pentru ca nu va fii lasat niciodata sa gandeasca singur, pentru ca-s sanse mai mari sa ajunga nefericit). Compromisuri, compromisuri...

Se poate polemiza infinit pe subiectul asta si fara nici un rost. Oricum fiecare-i cu ideile lui.

nambapleaca a scris:

Pai ce altceva ai putea sa faci? Par example iti da Dumnezeu cel bun, milostiv si iertator un copil autist sau handicapat... Tu-i multumesti zilnic pentru binecuvantare. Ai meritat-o, nu stii exact de ce, dar ai meritat-o ca doar Domnul ti-a dat-o. Si-ti inveti si copilul sa multumeasca Domnului pentru "darul" primit. Si toata lumea sufera fericita. Ce bun e Domnul! Slavit fie numele sau!

Copilul respectiv sufera din cauza oamenilor pentru ca sunt limitati si nu il accepta in societate.Societatea i-a dat numele de autist,handicapat..sau cum i-o fi zis,nu Dumnezeu.Copilul si mama acestuia sufera din cauza oamenilor si a societatii in care traiesc pentru ca sunt respinsi de aceasta,nu sufera din cauza Lui Dumnezeu,nu dumnezeu ii respinge ci oamenii .