De cele mai multe ori tindem in prima faza sa judecam. Parintii care au parasit copilul dandu-l spre adoptie sau altcuiva, sunt niste nenorociti care nu-si merita darul de a putea face un copil.
am sa preiau niste raspunsuri care le-am dat pe alt topic.
Poate nu te parasesc ca ai fost un accident.. poate te parasesc spre binele tau, pentru ca ai avea o viata mai buna intr-o familie mai instarita, de exemplu. Nu toti copii sunt abandonati pentru ca nu sunt iubiti, de fapt majoritatea sunt abandonati pentru ca sunt iubiti prea mult.Eu oricum sunt de parere ca parinti sunt cei care te cresc, nu care te nasc, dar daca stam putin sa ne gandim, fara viata care ne-au dat-o ei, nu aveam nimic. Fara parintii biologici, nici nu existam. Intradevar, altii ne-au facut viata frumoasa, dar puteam sa nu avem viata deloc.
Cati parinti bolnavi, betivi, buni de nimic nu-si merita copii care se tin de scoala si vor sa faca ceva din viata lor? Am un exemplu cu o prietena foarte buna, tatal ei este boschetar, mama ei lucreaza ca vanzatoare, nici unu nu se intereseaza de ea, ea traieste cu bunica ei care nici ea nu o apreciaza si nu o ajuta, si ea munceste de la varsta de 12 ani, si nu ce facem noi, promotii pe timp de vara sau mai stiu eu ce.. Plus ca e PLINA de talent, deseneaza superb, a pictat un etaj intreg de la sectia de copii de la Spitalul Mare din Constanta, si multe altele..Si as mai avea multe exemple..
O sansa ar trebui sa aibe toti.
Idea e urmatoarea. Ca toata viata noastra depinde de noi. Ca indiferent in ce mediu ne-am nascut, in ce familie, cine ne creste sau cine ne naste, noi suntem stapani pe viata noastra si hotaram pentru noi. Avem o sansa, sa o fructificam din plin. Sa nu ne mai plangem, sa nu mai fim egoisiti si invidiosi. Sa ne bucuram ca suntem cum suntem, sa vrem mai mult, dar sa nu fortam sentimente.
E un pacat pentru ca unele mame care isi doresc atat de mult de mult copii nu pot sa-i aiba, este pacat ca unele mame care isi doresc la fel de mult copii nu pot sa-i intretina, este pacat ca unele mame care pot sa-i aiba nu-i vor.
