Ura

catherinedeneuve a scris:

Mai trebuie sa vorbim si de viol daca tot suntem la relatia victima-agresor.

Cred ca lumea are chef sa abereze decat sa vorbeasca de ura, cred c primeam o definitie si o explicatie fiabila din partea lui Cleric Preston, nu exegezele forumistilor asupra operelor lui Nietzsche.

Noapte buna

Zici ca esti plina de ura,o si descrii...cat de intensa este...o experimentezi...

De ce ne intrebi pe noi,ce e ura? -ai putea sa ne explici...nu ai nevoie de Preston,ura e chiar in tine...doar priveste-o!

Poate ca pare offtopic,dar chiar trebuie sa vorbesc un pic despre vulnerabilitate.

O numesc multi ,,slabiciune''...societatea noastra idealizeaza ,,puterea'',duritatea...sa alegi sa fi vulnerabil,e o nebunie...e privit ca o invitatie la a fi agresat.Victimele sunt slabe,vulnerabile...nu agresorii...asa vede societatea noastra lucrurile.

Dar a fii fara aparare,e singurul mod in care poti fi deschis,receptiv,increzator.

A fi in garda permanent,e o atitudine inspirata de frica.Inseamna sa ridici ziduri(nu sa deschizi poduri...),sa te inchizi,sa nu asculti de nimeni si nimic.Inclusiv de sinele tau...doar vocea fricii se aude...un dictator cumplit.

A fii in garda inseamna sa gandesti relatiile ca aparare/atac.

Iti trebuie,de fapt,multa forta interioara,pentru a putea sa fii vulnerabil,sa te relaxezi,sa nu te mai temi...si pana la urma,sa iubesti...

Numai oamenii ,,slabi'',vulnerabili pot iubii...

Oamenii ,,puternici'' pot doar sa urasca...asta e.

ASLAN22 a scris:

care e diferenta dintre ura si a nu suporta pe cineva ?ptr a uri o persoana trebuie sa te raneasca ea pe tine mai intai ?Sincer eu cred ca nu am urat pe nimeni e advarat ca ma supar dar apoi imi trece iar daca o persoana ma raneste ptr mine devine nula .

Pai antipatiile,pot fi si ele durabile...unii oameni sunt pisalogi,de exemplu...si mai si vorbesc intr-una,fara sa spuna nimic.Sunt obositori,si daca stai ceva mai mult langa ei,sunt chiar enervanti...cer atentie,dar nu au nimic de dat in schimb...

Asta e doar un exemplu de antipatie,si poate ca pare un fleac,ceva minor.Nu e nevoie ca o asemnea persoana sa-ti faca vreun rau ca sa ,,nu poti s-o suporti'' -si nici nu o s-o urasti...doar o sa cauti sa o eviti...atat.

Societatea te perverteste, te faci sa urasti. Daca in esenta esti un om vulnerabil, sensibil, primesti insutit loviturile, si din pacate nu poti sau nu vrei sa mai ai puterea de a lasa de la tine. Atunci apare incapacitatea ta de a ti rezolva problemele, de a trece peste ele, de a indrepta lucrurile. Pana la urma urasti, te acresti, devii mai treaza ca niciodata desi esti considerat de altii rau, sau nebun, dar de fapt deschizi ochii si vezi mizeria ce te inconjoara si cel mai rau vezi mizeria ta, Cat si unde ai decazut.

Ura nu cred ca apare numai de relatia victima-agresor, sau nu acesta e cauza determinanta, pt ca se ajunge mai tarziu la asta. Victima nu se considera victima, ci doar sufera pt neputinta, pt vulnewrabilitate,pt ca a fost mai slab, aceste lucruri nu te face victima sau nu te face un om slab sau puternic.

Toti au impresia ca iti fac un bine, dar nu fac, te judeca desi nu te cunosc. Recunosc si eu fac, dar incerc sa ma lupt cu acest defect uman, ce ma scarbeste. Intotdeauna te crezi mai bun decat celalalt, nu asculti, nu citesti, nu faci nimic, dar astepti, ai pretentii de la celalalt sa zica , sa spuna, sa intelega in locul tau.

unii oameni au impresia ca numai ei sunt in stare sa faca rau, cand a face rau, e cel mai usor lucru pe care poti sa-l faci.

N-am vrut sa te ,,pun la colt''.

Si eu sunt om,si pot sa te inteleg.Nu ma intereseaza sa te judec...demersul tau,intrebarile tale mi s-au parut sincere.Iti privesti ura in fata,si nu cauti sa pretinzi ca nu e acolo...asta mi se pare un lucru bun.

Copii sunt cei mai vulnerabili...sunt total dependenti,si fizic,si emotional,si mental...copii sunt invatati sa urasca...tu incerci sa gasesti o solutie,si cred ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci,e sa recunosti cat de mult rau faca atitudinea oamenilor ,,puternici'' asupra copiilor lor.

Acolo e sursa problemei.Inteleg ca nu mai vrei sa ,,lasi de la tine''.Sper ca intelegi insa ca daca nu poti sa mai ierti,nu te mai poti detasa emotional de raul care ti s-a facut...dimpotriva,te roade si mai mult...ca si cum nu ar fi suficient ca ai fost ranita odata...te torturezi apoi singura...si ai vrea sa dai acea suferinta celor care ti-au dat-o...dar nu poti,sa-i faci sa plateasca,sa sufere suferinta ta,care li se datoreaza...

Dar acum,dupa ce raul a fost facut,tu esti cea care continua supliciul...aia sunt bina-mersi...poate chiar se bucura ca au facut raul...nu le mai continua opera,ura e modul in care continui sa te pedepsesti,pentru vina altora...o faci vina ta.

O mare parte din "victime" considera ca ele sunt de vina pt ceea ce s-a intamplat, si e vina lor ca au permis.

catherinedeneuve a scris:

O mare parte din "victime" considera ca ele sunt de vina pt ceea ce s-a intamplat, si e vina lor ca au permis.

da

ura-i dureroasa si e pacatoasa tacerea e de aur dar sa nu uiti...

catherinedeneuve a scris:

O mare parte din "victime" considera ca ele sunt de vina pt ceea ce s-a intamplat, si e vina lor ca au permis.

Asa este...dar asta nu e ok.E absurd sa te mai si pedepsesti singura pentru ca ai fost abuzata(indiferent in ce fel).

Ura profunda,fata de altii,indiferent fata de cine,pe care o descrii,isi are sursa in ura fata de tine insati...iarta-te pe tine,in primul rand...daca nu reusesti asta,nu vei reusi nici sa-i ierti pe altii...nu te mai pedepsi.

Va rog cine imi poate expilica ce simti atunci cand urasti o persoana ?Exemplu relatia agresor- victima ce simte victima cand vede agresorul ?stiiu ca e o intrebare tampita dar eu cred ca nu am urat pe nimeni pana acum .

Arcangelo a scris:

Asa este...dar asta nu e ok.E absurd sa te mai si pedepsesti singura pentru ca ai fost abuzata(indiferent in ce fel).

Ura profunda,fata de altii,indiferent fata de cine,pe care o descrii,isi are sursa in ura fata de tine insati...iarta-te pe tine,in primul rand...daca nu reusesti asta,nu vei reusi nici sa-i ierti pe altii...nu te mai pedepsi.

dar oare de ce eu reusesc mereu sa ii iert pe altii dar pe mine nu? ...eu sunt anormala rau de tot :P parca toate sunt aiurea...

nu imi place sa urasc si cea mai lunga perioada in care nu am vorbit cu cineva a fost 6 luni dar asta pt ca nu ma intalneam zilnic cu pers respectiva (si eram muuuult mai mica...vre-o 11-12 ani) in rest 1 sapt e prea mult

am primit amenintari de la altii din cauza ca tot ei m-au injurat pe mine(bine ca si eu l-am atins putin ) si a 2-a zi nu mai aveam nik.am asteptat pana le-a trecut lor si acum suntem prieteni

ma uit la colegi mei ca se cearta toata ziua din motive fara rost 8)

Uraaaaaaaa 8) Ce interjectie.