Sentimente de iubire sau de recunostinta?

Ba evident ca este mai corect sa spui lucrurilor pe nume. Dar ete ca sunt si oameni care din teama de singuratate, din prostie.. din egoism.. etc.. accepta relatii si oameni ce tin la ei.. chiar daca "fundatia nu era iubirea".

nightwish a scris:

Am tot citit in ultima vreme de casnicii.. pornite din dorinta de a multumi cumva partenerului. Mai simplu spus: doi oameni, un cuplu.. la un moment dat.. unul dintre cei doi trebuie sa depaseasca un obstacol destul de greu. Celalalt ii ramane alaturi (pentru ca stiti deja.. sunt foarte multe cazuri in care, daca unul dintre ei are un accident, de exemplu, celalalt isi ia imediat talpasita), ii ofera sprijin la greu, stie sa asculte gandurile lui, stie sa le citeasca.. stie sa dea un sfat etc.

S-a mai discutat pe forum despre "iubirea sau statul langa partener din datorie" dar aici este vorba de reversul acestei situatii.

Poate ca la un moment dat.. se ajunge si la a se discuta despre casnicie.. Sunt sentimente puternice la mijloc sau.. este implicata si o doza de vinovatie combinata cu recunostinta?

Si daca celalalt sufera un accident, nu il mai iubesti?!

Moral ar fi sa ramai alaturi de sot/sotie la bine si la rau, in realitate tine de daruirea/egoismul fiecaruia. Insa roata se poate intoarce...

nightwish a scris:

Ba evident ca este mai corect sa spui lucrurilor pe nume. Dar ete ca sunt si oameni care din teama de singuratate, din prostie.. din egoism.. etc.. accepta relatii si oameni ce tin la ei.. chiar daca "fundatia nu era iubirea".

Daca nu mai cred in iubire si exista respect si stima reciproca nu vad care ar fi problema.

Am cunoscut cateva cazuri care s-au castorit fara iubire si se inteleg excelent.

nu toti oamenii au norocul,fericirea,bucuria de-a trai marea iubire...dragostea aia nebuna cu artificii in suflet si fluturi in stomac....dragostea aia frumoasa ce te face sa tremuri infiorat doar auzind vocea persoanei iubite...

daca n-ai trait asa ceva oare este de condamnat un om (barbat sau femeie) ce accepta iubirea ce i se daruieste ?...

referitor la exemplul dat de nightwish....nu cred ca poate starni pasiuni faptul ca un om te ingrijeste cu iubire si daruire...dar e cert ca nu poti ramane insensibil...mai ales in lumea "plina de dragoste si iubire ptr semeni" in care traim....

parerea mea este ca ea simte si iubire si recunostinta ptr cel ce i-a fost alaturi...sunt convinsa ca-i iubeste sufletul bun si stie sa-l aprecieze pe acel barbat la adevarata lui valoare.....daca vreodata va intilni barbatul ce-i va aduce "fluturasi in stomac"....oare ce va face ?...atunci putem sa ne intrebam: oare va alege recunostinta sau iubirea ??

diela a scris:

Si daca celalalt sufera un accident, nu il mai iubesti?!

Moral ar fi sa ramai alaturi de sot/sotie la bine si la rau, in realitate tine de daruirea/egoismul fiecaruia. Insa roata se poate intoarce...

Esti pe langa subiect. Mai citeste o data.

ariel71 a scris:

nu toti oamenii au norocul,fericirea,bucuria de-a trai marea iubire...dragostea aia nebuna cu artificii in suflet si fluturi in stomac....dragostea aia frumoasa ce te face sa tremuri infiorat doar auzind vocea persoanei iubite...

daca n-ai trait asa ceva oare este de condamnat un om (barbat sau femeie) ce accepta iubirea ce i se daruieste ?...

Pai tu iubesti un om, dar el/ea te respecta, tine la tine, te apreciaza... dar nu te iubeste. Nu cred ca nu poti sa simti asta, ca nu il vezi ca incearca sa fie altfel decat simte. (am presupus aici ca omul in cauza se comporta, sau incearca, ca si cand te-ar iubi...) Nu se stinge focul din tine? Cat poti sa-l hranesti cu iluzii?

bydy a scris:

Corect. Dar cand nu mai este si singura motivatie de a continua relatia este " pai..ii sunt recunoscatoare/recunoscator pt ca a fost langa mine cand mi-a fost greu ", ce este ? Este asta recunostinta ?

Auzi, imi cauti nod in papura?

N-oi fi ales io prea bine cuvantul "recunostinta".. dar am vrut sa subliniez faptul ca nu era vorba de iubire. Acu' o sa zici ca iubirea e de "npemii" de feluri.. da, este, dar nici unul nu este ca iubirea aia mare.

De fapt, cred ca e o combinatie de sentimente.. recunostinta, vinovatie, egoism.

bydy a scris:

Asta daca e sa-i credem. Insa , eu tot nu cred ca un om ,se casatoreste cu un alt om.. doar din recunostinta. Hai sa fim seriosi ! Poate asta ii place sa creada... sau are un interes anume de` spune asta.

Pai zi si tu.. nu te iubesc, apreciez ca mi-ai fost alaturi, hai sa ne casatorim. Orice ar fi.. ca teama, ca e egoism, ca... ce-o fi.. numai iubirea aia nu.

De ce?

nightwish a scris:

Pai tu iubesti un om, dar el/ea te respecta, tine la tine, te apreciaza... dar nu te iubeste. Nu cred ca nu poti sa simti asta, ca nu il vezi ca incearca sa fie altfel decat simte. (am presupus aici ca omul in cauza se comporta, sau incearca, ca si cand te-ar iubi...) Nu se stinge focul din tine? Cat poti sa-l hranesti cu iluzii?

pai ...nu prea se stinge focul, atata vreme cat artificiile sunt acolo in suflet...si fluturii-n stomac...in mod sigur nici macar nu iei in calcul ca cealalta persoana nu prea rezoneaza cu ce simti tu....cat te hranesti cu iluzii ?? greu de spus....atata timp cat reusesti sa te minti singur....pana cand incepe sa te roada incertitudinea...pana va dori dovezi de iubire... si-atunci se rupe "filmul"....si urmeaza reversul.....de cele mai multe ori astfel de oameni nici nu realizeaza ca s-au mintit singuri si celalalt n-are nici o vina...decat ca n-a avut curajul sa refuze dragostea...ca n-a avut taria sa-l raneasca

nightwish a scris:

De ce nu au curaj acesti oameni sa spuna adevarul?

De teama sa nu-i raneasca pe ceilalti? Nu stiu. Cu totii stim ce e corect, dar adevarul este prea crud uneori si prea greu de suportat.

Cazul lui este cel zis de ariel..

ariel71 a scris:

nu toti oamenii au norocul,fericirea,bucuria de-a trai marea iubire...dragostea aia nebuna cu artificii in suflet si fluturi in stomac....dragostea aia frumoasa ce te face sa tremuri infiorat doar auzind vocea persoanei iubite...

Nu a iubit pe nimeni, s-a gandit ca pasiunea nu e pentru el.. si s-a complacut.

ariel71 a scris:

pai ...nu prea se stinge focul, atata vreme cat artificiile sunt acolo in suflet...si fluturii-n stomac...in mod sigur nici macar nu iei in calcul ca cealalta persoana nu prea rezoneaza cu ce simti tu....cat te hranesti cu iluzii ?? greu de spus....atata timp cat reusesti sa te minti singur....pana cand incepe sa te roada incertitudinea...pana va dori dovezi de iubire... si-atunci se rupe "filmul"....si urmeaza reversul.....de cele mai multe ori astfel de oameni nici nu realizeaza ca s-au mintit singuri si celalalt n-are nici o vina...decat ca n-a avut curajul sa refuze dragostea...ca n-a avut taria sa-l raneasca

Ei nu... esti de atat timp pe forum si inca n-ai inteles ca si barbatii si femeile sunt la fel de aerieni cand vine vorba de sentimente?

Cand e vorba de dragoste ai dreptate, dar dupa ce trece (pentru ca in mesajul respectiv la asta se referea), barbatii sunt mai stabili, au procese de constinta, rup relatia doar daca sunt convinsi ca nu se mai poate face nimic, se gandesc la consecinte, spre deosebire de femei care spera si alearga la alta dragoste.