Cunoastere vs Atractie

Acum sincera sa fiu, nu imi place misterul pt ca da o doza de imprevizibilitate. Imi place sa fiu stabila, dar cred ca depinde de om.

catherinedeneuve a scris:

Acum sincera sa fiu, nu imi place misterul pt ca da o doza de imprevizibilitate. Imi place sa fiu stabila, dar cred ca depinde de om.

asa-i... unii privesc impulsivitatea ca pe ceva greu de gestionat, altii o privesc ca pe un dar de la Dumnezeu.

Cavalerul_Jedi a scris:

Ideal ar trebui sa fie o complementare psihologica suplimentata de atractie fizica pe fondul unei educatii si inteligente similare.

Este perfect corect tot ce ai spus, in special mi-a placut ultima idee,pe care am subliniat-o. Atractia fizica de fapt... va fi un bonus .!

lupini a scris:

E destul de nasol să ştii că ai l

heidy_ a scris:

Nu ma laud, dar eu sunt genul asta, nu stii niciodata ce fac [asta mi s-a tot spus].

Nu ai inteles chiar bine ideea lui lupini, dar in orice caz, si eu, si el, suntem doi oameni foarte imprevizibili (specific,printre altele,zodiei noastre - doar stii, si tu esti balanta).

xqzy a scris:

Pointul este ca putini oameni se cunosc intradevar pe sine insisi,dapoi pe altcineva.

Si asta-i foarte adevarat. Dar ia gandeste-te la urmatoarea situatie : intalnesti un om care te ajuta sa te cunosti pe tine , tocmai pentru ca iti dai seama ca sunteti identici in trairi, ganduri,experiente de viata,idealuri, tot! E divin!

catherinedeneuve a scris:

Nu stiu daca imi voi iubi sotul si la 50 de ani, dar macar sa ne respectam si sa traim ca 2 buni prieteni. Mie imi place banalitatea, da. vreau sa stau cu el pe fotoliu si sa ne bem cafeaua si sa facem acelasi lucruri de 20 de ani. pana la urma viata nu sta numai in lucruri prodigioase. E o banalitate finita.

Ai spus niste lucruri incredibile. Pana la urma, totul se reduce la prietenie, la respect. Si ca sa existe prietenie, trebuie in mod sigur sa-ti doresti in fiecare zi sa-l cunosti pe celalalt.

Si eu ador banalitatea. E...superba, daca ai cu cine s-o imparti!

lupini a scris:

Există un principiu al siguranţei

heidy_ a scris:

Sunt convinsa ca ai inteles despre ce e vorba. Eu vorbeam despre un partener care sa ma surprinda in fiecare zi cu ceva nou... de exemplu la ora 8 seara sa-mi spuna "hai sa mergem la munte" sau acum sa ma pupe, iar pe urma sa discutam in contradictoriu pe tema religie sau mai stiu eu ce... un om langa care nu m-as putea plictisi, care m-ar putea face sa imi mentin interesul viu.

Nu ma intelege gresit. Nu vreau sa spun ca as descoperi eu tot omul ala, dar vreau sa imi arate el cum este, sa-mi mentina el interesul viu si sa-mi starneasca curiozitatea, nu sa i le caut eu cu lumanarea in timp ce el sta intins pe canapea satul de nu stiu cate ore de munca.

Acum am inteles ce ai vrut sa spui dar... ce te face sa crezi ca peste 10 ani, de exemplu, nu ar putea sa te mai surprinda? Ai mei sarbatoresc curand nunta de argint. Si stii ce? De cate ori ii privesc, imi dau seama ca mama inca e surprinsa de ceea ce reprezinta tata si invers...

heidy_ a scris:

Si nu trata imprevizibilitatea ca si cum ar fi un lucru rau, oamenii imprevizibili nu sunt neaparat certareti [astea poate-s cazuri izolate].

Ce