heidy_ a scris:Poate ca nu...
Hai sa spunem ca sunt oameni care sunt atrasi de alti oameni datorita imaginii pe care si-au creat-o despre acestia. Adica sunt atrasi tocmai din cauza faptului ca repectivii sunt invaluiti de mister, iar in momentul in care incep sa afle mai multe lucruri despre ei, atractia incepe sa scada pana dispare de tot. De ce crezi ca sunt atatea cupluri in care partenerii sunt infideli? De ce crezi ca se cauta noul?
Cu cat cunosti un om mai bine, cu atat ai mai putine de descoperit, iar relatia devine banala, plictisitoare. De preferat ar fi sa fim imprevizibili pentru a evita plafonarea sau sa lasam unele lucruri nedescoperite tocmai pentru a pastra curiozitatea vie, dar... suntem oare toti capabili sa fim imprevizibili sau sa-l lasam pe celalalt sa ne descopere in practica putin cate putin?
Este importanta doza de mister in orice relatie, evident. Daca partenerul nu mai ajunge sa te surprinda cu nimic,intervin plictiseala,monotonia,rutina. Si da, poate fi si asta motivul pentru care multi se inseala. Dar eu as pune problema altfel: consider ca in fiecare zi exista ceva de descoperit la celalalt,omul este o fiinta foarte complexa(cliseu sau nu,e-adevarat),si atunci nu se pune problema sa nu mai ai ce descoperi. Problema este ca prea putini vor sa-l cunoasca pe celalalt, cei mai multi raman intr-o zona superficiala, in care se opresc,considerand ca stiu destul despre celalalt. De ce crezi ca se spune ca nu cunosti un om nici daca traiesti cu el zeci de ani? Pentru ca este perfect adevarat. Ca nu mai vrei sa-l cunosti la un moment dat si ca iti convine zona calduta in care te afli,e partea doua. Dar sa spui ca partenerul nu mai are ce sa-ti ofere, e o prostie, o scuza doar pentru a face tu (nu ma refer la tine,ci la modul general) ceea ce iti doresti. Faptul ca dorim diversitate si din punct de vedere al relatiilor e in continuare pretextul. Si oricum,diversitatea se poate gasi in o mie de feluri. Cand iubesti un om, cauti sa-i cunosti partile bune si/sau rele in fiecare moment. Dar majoritatea se plafoneaza. Se complac.
Se cauta noul prin evadarea in afara relatiei in care deja este respectivul/a pentru ca refuza sa cunoasca noul din relatia actuala.Se cauta noul nu pentru ca omul e supus greselii, ci pentru ca vrea sa greseasca. Si-o face cu mana lui, nu il imping dracii sa calce stramb, ci el insusi. Nu vrea sa se controleze.
Cu cat cunosti mai bine un om, cu atat il poti iubi mai mult, cu atat vrei sa stii si mai mult,in fiecare zi, pentru ca sunt foarte multe de descoperit. Numai noi vrem sa credem altceva. Oamenii se plictisesc pentru ca isi dau prea putine sanse reale, pentru ca superficialitatea devine o definitie tot mai aspra a ceea ce suntem. Eu cred ca e de preferat sa fim previzibili, sa stim cine este de fapt celalalt,intru totul, pentru a evita reactii nepotrivite,care ne vor rani mai tarziu.
Deja ce spui tu vis-a-vis de impreivizibilitate si curiozitate vie se numeste sadism. Dar e doar parerea ta. Pana intr-un punct, ai putea avea dreptate. Dar apoi te indepartezi mult de ce cred eu. Desigur, iti respect opinia.Sunt convinsa ca mai sunt multi care ti-o impartasesc.
